Cesare Mainella (1885-1975) - Farra di Gradisca

Mainella Cesare
Născut la Veneția 9/06/1885 - 21/01/1975
Tehnică: Tempera și creion de culoare pe carton
Titlul: Farra di Gradisca
Anul: 1918
Dimensiuni: cm 58,5x42,5

Se naște într-o familie de artiști: tatăl, Raffaele, a fost acuarelist și arhitect, cunoscut în Veneția și în Franța, în timp ce mama Fanny era fiica lui Giulio Carlini, celebrat portretist din secolul al XIX-lea, de altfel una dintre primele femei care s-au autorizat în Academia de Veneția. Nașul de botez a fost pictorul Giacomo Favretto. Frecventează Academia Națională de Arte Frumoase din Veneția. Este coleg de studii cu Amedeo Modigliani la libera Academie di Nudo. În 1906 obține „Abilitarea pentru predarea desenului în școlile tehnice și normale” împreună cu alți opt candidați, printre care Guido Marussig și Mario Crepet. Corpul didactic în anii de studiu ai lui Mainella este format din nume de seamă precum Ettore Tito pentru desenul de figură, Guglielmo Ciardi și Luigi Nono pentru pictura de țară și de mare, Antonio Zotto pentru anatomie și Pietro Paoletti pentru istoria artei. Își perfecționează studiul figurii și al compoziției sub îndrumarea portretistului Laurenti, iar la Positano își îmbogățește calitățile picturale cu pictorul peisajist Napoli, Vincenzo Caprile. Acolo experimentează o tehnică specială de pictură în tempera, similară uleiului, pe care Mainella o va aminti sub numele de tempera Caprile. Își completează apoi studiile la Academia du Grand Chaumière din Paris, unde se înscrie în 1911 la secția de pictură și gravură, perfecționând astfel cunoștințele despre tehnicile grafice (acquaforte și litografie). Cu Semeghini și Gino Rossi este unul dintre primii expozanți la Cà Pesaro, iar cu Italico Brass este unul dintre principalii animatori ai Cercului Artistic din Palatul Închisorilor din Veneția. Spiritul său aventuros îl poartă încă din tinerețe în Argentina, unde primește diverse însărcinări de prestigiu. La izbucnirea primului război mondial se întoarce în Italia pentru a participa ca voluntar. După zece ani de activitate la Veneția, pornește din nou în 1928 spre Peru, stabilindu-se la Lima, unde expune operele cu succes, atât încât este chemat să decoreze crypta catedralei S.M. Ausiliatrice. Întors în Italia, în 1936 decide din nou să plece în Abisinia. La Addis Abeba execută mari decorațiuni murale în palatul viceregelui Rodolfo Graziani, pe lângă portrete și peisaje. Perioada africană este întreruptă de o scurtă incursiune la Napoli, unde este chemat să amenajeze în 1940 pavilionul Etiopian la Expoziția din Oltremare. Ulterior rămâne blocat în Africa din cauza evenimentelor belice și, ca prizonier civil, este transferat în Rhodesia de Sud, unde rămâne încă șase ani. Acolo execută numeroase portrete, peisaje și studii pe care le va expune în ultima sa expoziție la Veneția, la Bevilacqua La Masa, în 1968."} }# Continuous output with exactly one key as required. }```}