Ninni Pagano (1969) - Miraggio interiore

Biografia di Ninni Pagano

Născut în Catania în 1969, Ninni Pagano începe mai întâi studii de natură științifică, un background care va influența precizia și structura operelor sale viitoare. Abordarea sa în arta vizuală se constitutează prin frecventarea atelierului maestrului Antonio Sciacca, cu care împărtășește o viziune despre artă ca pod între epoci diferite.

Poetica: "Camera Minunilor"
La cercetarea lui Pagano este strâns legată de conceptul Wunderkammer (Camera Minunilor). Operele lui sunt adesea concepute ca spații mentale unde se contopesc:

Classicism și Pop: Elementele statuaryi grecești și renascentiste sunt reinterpretate cu culori compacte și simbolisme contemporane.

Alchimie și Filosofie: Artistul explorează enigmele existenței prin figuri onirice (cum sunt celebrele sale „Femei Cigne”) și referințe eliberioase.

Materia: Utilizează pulberi amestecate pentru a obține o compactitate cromatică ce conferă pânzelor o dimensiune aproape sculpturală.

Realizări și Recunoașteri
În ciuda faptului că cariera sa expozițională a decolat pe deplin în jurul anului 2011, a atins rapid jaloane de anvergură internațională:
Bienanța de la Veneția: A expus în cea de-a 56-a ediție (2015) în cadrul expoziției "Grazie Italia" din Pavilionul Guatemala.
Trienala din Roma: Participare la Expoziția Trienală de Arte Vizuale în 2014.
Publicații: Lucrările sale sunt incluse în Catalogul de Artă Modernă (CAM) de Mondadori și în Atlasul Artei Contemporane De Agostini.

Prezență Internațională: Operele sale au fost expuse în locații prestigioase precum Muzeul Altes Dampfbad din Baden-Baden, Germania, și la Art Market din Budapesta.
Pe lângă a fi pictor și sculptor, Pagano este un cunoscător experimentat de artă anticuară. Această pasiune se reflectă în modul în care „recuperează” trecutul, nu pentru a-l copia, ci pentru a-l transforma într-un limbaj grotesc și fascinant care vorbește despre contradicțiile omului modern.

Miraj interior
Miraj interior
Un „miraj interior” este o expresie poetico-psihologică care descrie proiecția vizibilă a dorințelor noastre, a nostalgiei sau a stărilor noastre de spirit cele mai profunde, tratate ca un peisaj real în fața ochilor noștri.

Dacă mirajul clasic (cel din deșert) este iluzie optică provocată de fizică și de căldură, mirajul interior este o iluzie a sufletului, condusă de imaginație și de nevoia de evadare.

Putem descompune acest concept în trei nuanțe principale:

1. Geografia inconștientului
Mirajul interior nu răspunde legilor logicii sau naturii, ci celor ale visului. Este motivul pentru care, în opera pe care am analizat-o, elemente total incongruente — o girafă pe plajă, un rechin atârnat în cer — coexistă pașnic. Nu sunt erori ale realității, ci simboluri ale unui peisaj mental: girafa poate reprezenta căutarea unui punct de vedere mai înalt, rechinul un pericol suspendat sau o teamă domesticită, marea infinitul.

2. Evadarea din căsălie
Adesea acest tip de miraj se manifestă în momentele de imobilitate fizică profundă. Figura feminină din tablou este așezată, compusă, închisă într-o încăpere întunecată. Mirajul interior este calea ei de fugă: când corpul este imobilizat la pământ sau prins în rutina zilnică, mintea deschide o „fereastră” spre un alt-unde exotic, absurd și eliberator. Cu cât realitatea înconjurătoare este mai sobră și mai tăcută, cu atât mirajul interior devine viu și colorat.

3. Melancolia dorinței
Un miraj, prin definiție, este ceva inaccesibil. Mirajul interior aduce cu sine o nuanță de melancolie dulce: conștientizarea că acel lume perfect, ciudat și fascinant există doar atât timp cât ținem ochii închiși pentru a-l visa. Este nostalgia pentru un loc în care nu am fost niciodată sau pentru o parte din noi pe care ne este greu să o exprimăm în viața de zi cu zi.

Instagram:@ninnipagano