Gaetano D' Aquino (1969) - Melegrane

Olio su tela 50X50 di Gaetano D' Aquino con foto autenticata

Gaetano D`Aquino s-a născut la Catania pe 30 august 1969, unde locuiește și lucrează în prezent. După ce a obținut diploma de liceu de artă, a aderat la mai multe mișcări artistice contemporane.

D`Aquino și-a început călătoria personală în domeniul picturii, dând viață viziunilor sale creative printr-o varietate de teme și tehnici. Acest parcurs l-a făcut un reprezentant distinct al artei contemporane.

Operele lui D`Aquino au fost achiziționate în numeroase colecții importante, atât publice, cât și private, și au găsit spațiu în reviste specializate și în cataloage de artă.


EXPOZIȚII PERSONALE ȘI DE CONSILIERE:

1998 Mai Artistic Catanez, Catania (colocvial)

2000 Galeria, Il Massimo, Catania (personal)

2000 Întâlnire cu Pictura, Mascalucia (colletivă)

2001 Galeria, Giotto, Catania (personal)

2004 Prima retrospectivă de artă contemporană, BOHEMIEN, Palatul comunal, Acireale

2004 Eveniment de Artă KATACLOÒ, Teatrul Metropolitan, Catania (Collettiva)

2004 Galeria, Il Massimo, Catania (personal)

2005 A doua Estemporană de Pictură, sub îndrumarea lui Vittorio Sgarbi, Nineo

2005 Marele Premiu Literar și Artistic ARETUSA al Treilea Mileniu, secțiunea pictură, premiul întâi, Centro Siculo pentru Difuzarea Culturii, Sediul Regional Siracusa

2006 Culorile din interior și în afara dreptunghiului verde, Expoziție de arte vizuale contemporane, Hotel Luna, (Oleggio Castello, Milano) sub îndrumarea lui Donat Conenna

2007 Arte Fiera, Le Ciminiere, Catania

2007 Galeria, Arte Nuvò, Catania (personal)

2007 Galeria, Art Gallery Ortigia, Siracusa (personal)

2008 Tremestieri, Arte XIV ediție, Tremestieri Etneo

2009 Galeria, Il Massimo, Catania (personal)

2012 Galeria, Civico 69, Firenze (personal)

2015 Ziua Artei și Creativității EMPIRE, Catania (collettiva)

2015 Europa Eventi Arte, centru comercial Porte di Catania (Collettiva)

2016 Galeria, Collezioni Contemporanee, Enna Bassa (collettiva)


GAETANO D`AQUINO ȘI ADEVĂRUL ESENȚEI LIVITĂ DE DONAT CONENNA

Pentru a ajunge la adevărul ființei (în personaj, în obiect și în orice alt concept vizual) este necesar să existe suferința procesului cognitiv. Tradus pe înțelesul tuturor: trebuie să știi să pictezi.

Într-un moment ulterior putem lua în considerare toate mișcările „ex” (exprimare, exteriorizare, escăutare, expunere) care îl duc pe om să devină exprimatorul realităților de care este exterior și interior.

Pentru a surprinde în lumina potrivită cazul D`Aquino, Gaetano D`Aquino din Catania, este necesar să parafrazăm Cartesius. Pictez, deci exist. Un axioma care poartă mitul imaginii, pe care toți o purtăm fără să ne dăm seama, ca moștenire culturală, indicând posibilitatea ca gândirea să ajungă la ființe. Pentru artiști, acest soi de „sindromul lui Buonarroti” („De ce nu vorbești?”) este simțit - desigur, mai mult sau mai puțin - în raport cu propriile posibilități narative.

Motivul pentru care Gaetano D`Aquino se apropie de pânza albă și o „înnegrește”, începând să marcheze schița grafică, apoi să o lumineze cu culori, oferind astfel grația adevărului imaginii obținute, pornește tocmai din acea operație de mimetism, pe care noi, muritorii simpli, nu știm să o facem: aceea de a readuce la suprafață - pe pânză, chiar dacă limitată - orizonturile exterioare și interioare ale peisajului, obiectului, personajului, conceptului.

O operație care, sub diferite stiluri, a străbătut secolele și istoria artei, dar care voca (din vocație) din ce în ce mai rar artiști ai realității „tutare”, cum ar fi D`Aquino.

Operator al imaginii, în special anatomic, care poate fi bine definit hiper realist, atunci când în „icoanele” sale civile, laice, profane, salvează subiectul readus în prim-plan, pe pânză, de capcanele impresiei, adică de tentația de a rezuma, de a esențializa. Catifelatul „Corpul de femeie” este narațiunea unui corp de femeie: nimeni nu își va imagina altul.

D`Aquino lucrează cu un șlefuit infinit, jucându-se cu o semnătură capilară a detaliilor epidermice ale operei, pe care apoi o înfășoară într-o secvență de văluri cromatice, până atinge unicitatea subiectului, exact - „ca și cum” - pictorul din Catania ar vrea să fure lumii acele fracțiuni (deja rare) de integritate plastică și să le facă să revină veșnic pe pânzele sale. Dar nu este atât de simplu, desigur.

Și iată orientarea sa lentă, meditativă, spre real. Chiar și în staticitatea unui singur-frame, ființa, „a trăi” într-un peisaj, un obiect, un personaj, un concept, sunt străbătute de o lumină pe care noi o numim în mod obișnuit „fotografică”, dar care nu este altceva în Gaetano D`Aquino decât dorința volburantă de a atinge mimetismul naturii absolute, de a marca cu rigoare ceea ce înconjoară, de a reda fidelitatea somatică a anatomilor.

Ar fi ușor, cum se întâmplă mereu cu pictorii realiști, realiștii, hiperrealistii, chiar și în acest caz, să cerem drepturi vechi de interpretare pe care omul, fără îndoială, trebuie să le revendice, și care - este istoric confirmat - au dus conceptul de artă spre inexistența diferențierii între semnificație și semnificantul al abstracției, spre hazardul conceptual al perfomanselor, spre dualitatea obiectului în artă, spre arta informelă, spre automatismele efectuale ale clic-ului fotografic, spre lipsa adevărului specular, ba chiar virtualul din artă informatică, spre iluziile artei cinetice. Într-un singur cuvânt, spre haosul definițiilor.

La zece mii de ani de la Altamira, nu știm încă ce este arta. Exact opusul direcției în care s-a îndreptat acest operator sicilian, cu completarea sa calmă, palpare și narativ antropologic.

Donat Conenna

SCURTĂ DESCRIERE A VIZIUNII MELE ARTISTICE

Încă din copilărie am avut privilegiul să mă arunc în artă admirând impresionantele portrete ale lui Emanuele Di Giovanni, celebrul pictor din Catania. Acesta a fost farmecul inițial care a declanșat fascinanta mea călătorie în lumea picturii; având numeroase succese artistice, expoziții personale și opere ale mele răspândite în lume. Am început cu portretistica pentru a aborda apoi teme variate precum peisagistica, natura statică și nudul.

Eu personal încerc să exprim și să scot în evidență ceea ce alții nu văd și să o arăt cu ochii mei. Îmi definesc pictura ca fiind o poezie mută, așa cum spunea Leonardo da Vinci.

Astăzi, după o lungă experiență picturală și după ce am abordat numeroși subiecți, m-am concentrat pe studiul intens al Siciliei, țara mea. În special asupra apei, în toate nuanțele sale, reflexiile, culorile, strălucirea, transparența și modul în care devine element de viață, caracteristică a insulei mele; precum Vulcanul Etna, de asemenea parte a studiilor mele, cu fluxurile sale lavice.

Am realizat până acum că studiul apei este unul dintre cele mai dificile lucruri de reprezentat și privind picturile lui Turner am înțeles că apa și lumina sunt aproape imposibil de esențializat.

Gaetano D`Aquino