Rafael Jutglar Pujol (1889 - 1961) - Cesta con cerezas

Semnat de artist la partea de jos

Starea generală a operelor este bună, doar menționez că prezintă câteva craqueluri prin trecerea anilor

Lucrarea este înrămată

Dimensiuni operă: 38 cm înălțime x 41 cm lățime

Dimensiuni ramă: 47 cm înălțime x 55 cm lățime

:::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

RAFAEL JUTGLAR PUJOL (Badalona, 1889 - Barcelona, 1961)

Rafael Jutglar Pujol se naște în Badalona la 11 octombrie 1889 și moare în Barcelona în anul 1961. A urmat studii la o Școală de Arte și Meserii din Barcelona, unde va încolți pasiunea pentru desen și pictură, ceea ce în cele din urmă va reprezenta partea predominantă a activității sale profesionale.

Fiind foarte tânăr, a plecat în Cuba cu fratele său Miguel. Acolo a lucrat ca desenator proiectant, pe lângă faptul că a scris critică de Artă în prestigiosul „Diario de la Marina” din Havana. Printre activitățile sale în acea țară se poate menționa colaborarea la lucrările Palatului Prezidențial, Cazinoul Spaniol din Havana, monumentul lui Maceo și Centrul Asturiano. E drept că atât el, cât și fratele său au fost bine conectați în Cuba la nivel oficial.

Întors în Spania, a lucrat la Badalona pentru Compania Catalană de Produse Chimice, ca desenator din februarie până în iulie 1918. În acea perioadă se mută la Sabiñánigo, înscriindu-se în EIASA ca desenator. În această companie va rămâne două perioade întrerupte de o ședere în Huesca, respectiv: în acea firmă din iulie 1918 până în aprilie 1921, și din ianuarie 1925 până în noiembrie 1927, intervalul 1921-1925 în Huesca. Din septembrie 1926 până în noiembrie 1927 a fost mutat la Panticosa. În EIASA a realizat lucrări legate de construcția cascade și a clădirilor. Din perioada petrecută la Huesca știm că a lucrat la Comandamentul Militar de lucrări.

În 1927 părăsește EIASA și până în 1930 va lucra în Sabiñánigo ca Proiectant și Contractant. Poate fi această perioada cea mai interesantă pentru noi, întrucât a lăsat să se vadă semnătura sa personală. În acești trei ani va realiza mai multe lucrări: Casa LACOMA (cea veche) în Podul Sardas, care a fost prima pe care a făcut-o, Casa lui ROSENDO BIESCAS, încă în picioare unde „Almacenes Arrudi”, Casa ABADIAS (sau VINATERO), deja dispărută, unde azi se află „El Barato”, Casa HISPANO TENSINA, de asemenea dispărută, Casa LAGARTA în care a locuit și din care mai rămân încă urme vizibile. Însă, fără îndoială, cea mai reprezentativă lucrare a fost construcția Bisericii Christos Reu. În 1929 se termina construcția acestei biserici (ani mai târziu ar fi remodelată), sfințită în ziua de 5 mai de către Înalt Prea Sfinția Sa, Episcopul Don Juan Villar Sanz; iar după cum era firesc, originalul ștampilului parohial l-a realizat tocmai Rafael Jutglar.

În 1930, terminată casa lui Rosendo Biescas, a rămas cu contractul pentru a construi drumul Sabiñánigo‑oraș spre gară, deși nu a reușit să îl termine din cauza falimentului.

Dar activitatea sa în Sabiñánigo nu s-a limitat doar la construcții; lui Rafael Jutglar i-a rămas timp pentru desen și pictură (unele dintre operele expoziției sunt din perioada Sabiñánigo), pentru a realiza coperți de programe de sărbători, capete de scrisori, de facturi, logo-uri diverse etc. Chiar și persoanele mai în vârstă își amintesc că picta panglicile cursei de panglici pentru sărbători. A ajuns să predea Desenul la Casa VICTOR, unde a locuit și o perioadă. Într-adevăr s-a integrat pe deplin în societatea sabiñaniguense și se amintește jovialitatea și simpatiea sa și câteva întâmplări la bordul mașinii sale de tip „torpedo”.

Despre stilul său s-ar putea sublinia că a fost influențat de curentul modernist din primul sfert al secolului. Apariția stilului modernist în arhitectura aragonese a fost un fenomen relativ târziu și strâns legat de difuzarea modernismului catalan, în special cu „stilul floral”. Deși a fost un mișcare în esență urbană, Jutglar l-a aplicat în Sabiñánigo într-un mod personal atât în arhitectură, cât și în arte grafice: forme florale și vegetale, jocuri de linii curbate și drepte, figuri alegorice etc.

Rafael Jutglar a părăsit Sabiñánigo în 1931 și a locuit în Barcelona până la moartea sa în 1961. Treizeci de ani de atunci a trăit întreaga activitate în lumea desenului și a picturii, lăsând în urma o vastă operă, din care în această Expoziție se prezintă o mică parte. Din activitatea sa picturală în această perioadă, pot fi evidențiate două Expoziții: una în 1949 cu Desene în Sala Caralt din Barcelona, cu o critică bună, și alta în 1953 în Casa de Cultură din San Sadurní de Noya.

După treizeci de ani de la moartea sa și șaizeci de ani de la plecarea noastră din orașul nostru, „Amigos de Serrablo” a „recuperat” pe acest om care a lăsat o amprentă în scurta istorie a Sabiñánigo industrial. Rafael Jutglar, cu siguranță, va fi mai bine cunoscut în Sabiñánigo începând din această Expoziție.