Pablo Mañé Garzón (1921-2004) - Joven planchando

Opera este semnată de autor în partea de jos.

Opera se prezintă înrămată.

Măsurile lucrării: 54 cm înălțime x 37 cm lățime

Măsurile lucrării înrămate: 59 cm înălțime x 41 cm lățime

::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::

Biografia artistului

1921

Pablo Mañé Garzón se naște la 21 ianuarie în Montevideo, în sânul unei familii de origine catalană, originară din El Vendrell.

1933

Familia sa se mută la Paris, unde tatăl a fost numit ambasador. Își continuă studiile în Franța, a cărei limbă va ajunge să o stăpânească ca a doua limbă maternă.

1936

Începe să își dezvolte interesul pentru pictură. Se înscrie la școala pictorului cubist André Lhote, de la care va deveni discipolul său favorit.

1939

Se întoarce în Uruguay. Frământarea sa artistică îl poartă să experimenteze în diverse domenii. Călătorește prin Sudul Americii. Îmbină jurnalismul cu chitara și tango.

1956-1969

Colaborează la săptămânalul „Marcha” ca critic muzical și de arte plastice. În același timp, activează ca redactor în secțiunea de artă a ziarului „El País”. Articolele sale sunt urmărite cu un interes deosebit de către elita culturală rioplatense. Este o persoană solicitată și desfășoară o activitate febrilă: susține cursuri și conferințe, ocupă funcții publice de promovare culturală și expune în Montevideo, Buenos Aires și São Paulo.

1960

Obține Doctoratul în Drept și Științe Sociale la Universitatea din Republica Oriental a Uruguayului.

1963

Se căsătorește iar fiul său Pau se naște.

1965

Trece prin prima sa criză artistică. Părăsește cubismul. Se interesează de o pictură mai angajată politic și social: „Caut un art fundamentat pe adevăr, în ceea ce este misterios și contradictoriu în fiecare dintre noi”.

1969 Obține Premiul de Pictură la XXXIII-ul Salonului Național de Arte Plastice. Cu toate acestea, spiritul său era plin de dorință și nemulțumire iar în același an părăsește țara și se mută în Spania în căutarea unor orizonturi noi. Trăiește în Madrid și Barcelona.

1972

Expune pentru prima oară în Spania la Sala Gaudí din Barcelona.

1973

Se stabilește în Mataró. Își înființează o academie de artă. Oferă cursuri de pictură și desen și, mai presus de toate, încearcă să transmită modul său particular de a vedea, înțelege și trăi arta. Mai târziu, discipolii săi vor forma o școală cunoscută drept „El Grup de la Plaça Gran”. Este o perioadă de criză emoțională care se reflectă în pictura sa: tristă și dură. Trece prin greutăți economice.

1974-1980

La comanda editorilor din Barcelona, traduce poeți clasici și romantici englezi și francezi: Shakespeare, Shelley, Wordsworth, Keats, Yeats, Whitman, Blake, Mallarmé și Valéry. Editura Rio Nuevo publică traducerile sale în ediții bilingve. Colaborează în secțiunea de cultură a ziarelor „El Noticiero Universal” și „El Diario de Barcelona”.

1975

Își găsește stabilitatea emoțională în persoana fostei sale eleve Tere González Solá, cu care se va căsători în 1982. Își asumă noi provocări cu energii reînnoite. Este o perioadă plină de entuziasm, de producție prolifică. Expune la Muzeul Municipal din Mataró și în Sala de Expoziții a Caixa Laietana.

1979

Se mută în Barcelona. Simte că a atins maturitatea artistică deplină iar opera sa o reflectă. Tehnica și estetica sunt prioritățile sale: „Vizez o pictură care să surprindă efemeritatea timpului și să trezească în privitor o senzație de fericire iluzorie.”

1980-1990

Este o perioadă densă în expoziții: Madrid, Sevilla, Bilbao, Valladolid, Mallorca, printre alte orașe și în mod anual la Barcelona. Participă la Salonul Artexpo (Barcelona) și ARCO (Madrid).

1991

Este ales să integreze expoziția-licitație care a avut loc la New York, la Soroka Medical Center.

1992

Expune în Phillips Gallery din New York.

1993-2004

Călătorește prin Europa și America. Primește comenzi de la negocianti din SUA și Japonia. Opera sa se integrează în Muzeul Estrada din Barcelona, în Muzeul de Artă din Montevideo, în Muzeul de Artă Modernă din Sao Paulo, în Muzeul de Artă Contemporan din Toledo (Ohio, SUA) și în colecțiile Băncii Spaniei și Banc Sabadell. Ultima sa expoziție o realizează în Sala Rusiñol din Sant Cugat în martie 2004.

Continuă să lucreze până în momentul decesului său, acasă în Barcelona, la 20 decembrie 2004.