Matteo Ciffo - Frammenti - Eracle

- Sculptură contemporană a lui Matteo Ciffo (Italia - 1987). Intitulat Fragmente-Heraclu
- Anul 2026. Ediția nr. 4/8 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitare
- Material: Fuziune la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente



Collecția FRAGMENTE

Confruntarea cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Aceste forme, asociate în mod tradițional ideii de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, sunt asumate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu este privită ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și recompusă, dezvăluind propria sa natură instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o structură nouă în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare veșnic își dezvăluie vulnerabilitatea. Forma clasică supraviețuiește, dar este transformată: nu mai este simbol al imortalității, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.







MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, pe transformarea acesteia și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea pornește de la un raport direct cu materiale nobile și complexe precum pulberi de marmură și piatră, pigmenți naturali, pământuri armene, Oxizi și metale. Nu îi consider doar ca instrumente expresive, ci ca prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea renașterii.

Printr-un proces pe care îl considerez mai ritual decât sculptural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica pornește din observație și din dorința de a reda viață celor ce au fost zdrobite, abandonate sau uitate. Fragmentele și deșeurile, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materie originară pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în sine o poveste. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine altceva.

Călătoria are forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alquimică. Folosesc materiale care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme noi și identități. Fiecare creație se naște dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stat continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imobil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină o parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și cu mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar veșnicia se manifeste ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine coautor, păstrând pe suprafață urmele gestului, procesului și evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu urmărește controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmentele, urmele și absențele coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.