Lídia Vives - Too young for any shit






Are peste zece ani de experiență în artă, specializat în fotografie postbelică și artă contemporană.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 136595 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Descriere de la vânzător
Tipărire și autenticitate
Tipărire Fine Art pe hârtie Hahnemühle Baryta, cu finisaj extrem de lucios.
Este livrată semnată și numerotată, cu certificat de autenticitate.
Expediere
Lucrarea se expediază într-un tub sau într-un colet rigid în funcție de destinație.
În pachet sunt incluse mănuși de bumbac și o carte poștală semnată.
DESPRE OPERA — Too young for any shit
Această fotografie a fost creată în scopul zilei mele de naștere și parte a unei contradicții deliberate. Fraza scrisă pe prăjitură, Too young for any shit, inversează expresia obișnuită Too old for that shit pentru a contesta regulile invizibile care încep să se impună — mai ales femeilor — la trecerea pragului de treizeci.
Dintr-o anumită vârstă, pare să se activeze un scenariu nespus: cum ar trebui să ne vedem, să ne comportăm, să ne dorim și ce lucruri ar trebui să abandonăm cu discretie.
Estetica tânără, ludic, sensibil, moale sau fantastic este etichetată cu ușurință ca nepotrivită, frivolă sau ridicolă. În schimb, maturitatea ni se cere serioasă, reținută, controlată.
Too young for any shit se opune acestei narațiuni.
Scena domestică —prăjitură, nuanțe pastel, și un aer dulce— este construită cu grijă pentru a ascunde o tensiune subtilă: prăjitura căzută, cuțitul, liniștea pisicii și privirea protagonistei sugerează un moment de pauză mai degrabă decât o sărbătoare. Sub farmecul aparent apare o rezistență tăcută: decizia de a nu se încadra într-o idee prescrisă de “a te maturiza corect”.
În fond, lucrarea vorbește despre a recupera agenția asupra dorinței și identității.
Pentru mine, a crește nu înseamnă a renunța la anumite culori, filme, estetici sau moduri de a ne îmbrăca.
Dimpotrivă: adevărata magie a maturității este libertatea de a-mi oferi în sfârșit ceea ce mi s-a refuzat înainte.
Alegerea bucuriei, a nostalgiei sau a tandreței nu din cauza imaturității, ci din convingere.
Această imagine nu tratează refuzul de a îmbătrâni; tratează negarea de a îmbătrâni așa cum se așteaptă. Propune că maturitatea nu este un destin, ci o construcție personală în care pot coexista joaca, contradicția și plăcerea în timp.
Povestea Vânzătorului
Tipărire și autenticitate
Tipărire Fine Art pe hârtie Hahnemühle Baryta, cu finisaj extrem de lucios.
Este livrată semnată și numerotată, cu certificat de autenticitate.
Expediere
Lucrarea se expediază într-un tub sau într-un colet rigid în funcție de destinație.
În pachet sunt incluse mănuși de bumbac și o carte poștală semnată.
DESPRE OPERA — Too young for any shit
Această fotografie a fost creată în scopul zilei mele de naștere și parte a unei contradicții deliberate. Fraza scrisă pe prăjitură, Too young for any shit, inversează expresia obișnuită Too old for that shit pentru a contesta regulile invizibile care încep să se impună — mai ales femeilor — la trecerea pragului de treizeci.
Dintr-o anumită vârstă, pare să se activeze un scenariu nespus: cum ar trebui să ne vedem, să ne comportăm, să ne dorim și ce lucruri ar trebui să abandonăm cu discretie.
Estetica tânără, ludic, sensibil, moale sau fantastic este etichetată cu ușurință ca nepotrivită, frivolă sau ridicolă. În schimb, maturitatea ni se cere serioasă, reținută, controlată.
Too young for any shit se opune acestei narațiuni.
Scena domestică —prăjitură, nuanțe pastel, și un aer dulce— este construită cu grijă pentru a ascunde o tensiune subtilă: prăjitura căzută, cuțitul, liniștea pisicii și privirea protagonistei sugerează un moment de pauză mai degrabă decât o sărbătoare. Sub farmecul aparent apare o rezistență tăcută: decizia de a nu se încadra într-o idee prescrisă de “a te maturiza corect”.
În fond, lucrarea vorbește despre a recupera agenția asupra dorinței și identității.
Pentru mine, a crește nu înseamnă a renunța la anumite culori, filme, estetici sau moduri de a ne îmbrăca.
Dimpotrivă: adevărata magie a maturității este libertatea de a-mi oferi în sfârșit ceea ce mi s-a refuzat înainte.
Alegerea bucuriei, a nostalgiei sau a tandreței nu din cauza imaturității, ci din convingere.
Această imagine nu tratează refuzul de a îmbătrâni; tratează negarea de a îmbătrâni așa cum se așteaptă. Propune că maturitatea nu este un destin, ci o construcție personală în care pot coexista joaca, contradicția și plăcerea în timp.
