Paolo Fedeli - Londra di notte

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A urmat Institutul de Arte din Siena, obținând diploma de Maestru în „Arte”. A organizat numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. Între altele, Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în diverse Expoziții Permanente. Lucrările sale figurează în multe colecții publice și private. Activitatea sa a fost recenzată în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la cele mai mari expoziții colective de artă naționale, obținând citări importante și recunoașteri critice. Din 1979 până în prezent s-a înscris în mod surprinzător înspre șaptesprezece Premii Primare la concursuri de pictură. Paolo Fedeli este un cântăreț arcuit al naturii.

DICUTI DESPRE EL:

Paolo Fedeli este un pictor de o eleganță absolută, narator de cazuri improbabile și in observabile, de întrebări fără răspuns.
L-a plimbarea sa între Toscana și metropola anonima a unui Occident contemporan, unde toate peisajele arhitectonice se aseamănă în absurditatea globalizării, poate părea surprinzător. La fel ca mutarea limbajului său. Cu toate acestea, vedem o legătură subtilă între hambare, coline, ceruri limpezi, lumini nocturne, drumuri lucioase de umiditate, atmosfere de fum de șmog: nu există ființe vii, ca și cum oamenii, cotidienul, munca, dragostea, ura, competiția, veghea, somnul au evitat imaginarul artistului, care a vrut să excludă din poezia sa orice referințe sociale sau, mai bine spus, la verism. Probabil poetul francez Paul Verlaine ar fi de acord cu el, cu distanțele necesare între cuvinte și culori:
Este necesar apoi să nu-ți alegi cuvintele fără vreo eroare:
nimic nu este mai scump decât cântecul gri în care incertitudinea se unește cu precizia.
Mergi cât mai departe posibil de arghuța asasină
din spiritul crud și din râsul necurat;
care fac să plângă ochii azuriului!
Ia-ți elocvența și le răsuce gâtul!
Așadar iată cheia de lectură pentru Paolo Fedeli: autoreferențialitatea și surprinzătorul le-a înlocuit cu vagul incertului. Retorica cotidianului și tăcerea zgomotului vocilor disonante, le-a înlocuit cu tăcerea suspendată a absenței. Reprezentarea a ceea ce este recognoscibil a fost înlocuită cu sublimarea poeziei vizuale.

Paolo Levi