Paolo Fedeli - Regata

PAOLO FEDELI s-a născut în Toscana în 1957. A frecventat Institutul de Arte din Siena, obținând diploma de Maestru în 'Arte'. A expus numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate. Printre altele: Ucraina, Franța, Rusia, Spania, Roma și multe altele. Este prezent în mai multe Expoziții Permanente. Lucrările sale figurează în numeroase colecții publice și private. Activitatea sa a fost recensită în reviste și ziare naționale și internaționale. A participat la cele mai mari expoziții colective de artă naționale, obținând citări și recunoașteri critice importante. De la 1979 până în prezent a câștigat nu mai puțin de o sută șaptezeci și șase Premii I la concursuri de pictură. Paolo Fedeli este cântărețul tainic al naturii.

SPUN CEVA DESPRE EL:

Paolo Fedeli este un pictor de o eleganță absolută, narator al întâmplărilor improbabile și ne-cunoscute, al întrebărilor fără răspuns.
Alegerea lui de a se plimba între Toscana și metropola anonimă a unui vest occidental contemporan, unde toate panoramele arhitectonice se asemănă în absurditatea globalizării, poate părea surprinzătoare. La fel ca și schimbarea limbajului său. Totuși, vedem o legătură subtilă între bordeie, dealuri, ceruri limpezi, lumini nocturne, străzi lucioase de umezeală, atmosfere mărginite de fum (smog): nu există oameni vii, ca și cum oamenii, cotidianul, munca, iubirea, ura, competiția, veghea, somnul au eludat imaginarul artistului, care a dorit să excludă din poezia sa orice referire la social sau, cu alte cuvinte, la verism. Probabil poetul francez Paul Verlaine ar fi fost de acord cu el, cu distanțarea cuvenită între cuvinte și culori:

Este apoi necesar ca tu să nu îți alegi cuvintele fără oarecare eroare:
nimic nu este mai scump decât cântecul cenușiu în care incertitudinea se îmbină cu precisul.
Merge cât poate de departe de aciditatea asasină,
de spiritul crud și de râsul impur;
care fac să plângă ochii albastrului!
Ia-ți elocvența și întoarce-i gâtul!
Așadar, iată cheia de lectură pentru Paolo Fedeli: autoreferențialitatea și surprinderea le-a înlocuit cu vagheitatea incertitudinii. Retorica cotidianului și zarva vocilor disonante le-a înlocuit cu tăcerea suspendată a absenței. Reprezentarea a ceea ce poate fi recunoscut a fost înlocuită cu sublimarea poeziei vizuale.

Paolo Levi