Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul

Litografia de Joan Miró (*)
Această lucrare reproduce una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poezii „Parler Seul” (**) (A vorbi singur), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editată de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizată pe hârtie Vellum de bumbac 100% de înaltă gramaj.
Semnată pe placă.
Ștampilă a editorului și a succesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Ediție: 1000 exemplare
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelent (această lucrare nu a fost niciodată înramată sau expusă și a fost păstrată întotdeauna într-un dosar profesional de artă, de aceea se află în stare perfectă).

Lucrarea va fi manipulat
03 cu grijă și ambalată într-un colet de carton plat, rigidiz
03t. Expedierea va fi însoțită de număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, o asigurare complet
03 pentru valoarea finală a lucr
03rii cu rambursare integrală în caz de pierdere sau avarie, fără costuri pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și și-a început studiile artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii '20 împreună cu poeții suprarealiști și cu cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Asupra expresionismului abstract îl descoperă la New York în anii '40. Mai târziu, în 1956, în plin al celui de-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul din Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care și-l dorea dintotdeauna. Acolo s-a axat pe lucrarea de sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcinile în peisajul Mont-roig mai întâi și în cel al Mallorcăi după vor fi determinant
03 în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor sta la baza unor dintre cercetările sale tehnice și formale. Miró fuge de formalismul academic, într-o căutare constantă a unei operei globale și pure, neaservită niciunui curent anumit. Cunoașterea formelor și a manifestărilor publice este expresia prin care Joan Miró își arată rebeliunea și o sensibilitate ridicată față de evenimentele politice și sociale din jurul său. Acest contrast de forțe îl va conduce către crearea unui limbaj unic și extrem de personal care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficientă între artist și autor. Imaginile brilian spontan
03
9e și amorfe ale lui Miró, trasate direct pe piatră cu foarte puține schițe preparatorii, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale de Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A urmat academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii '20 împreună cu poeții suprarealiști și cu cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Impactul expresionismului abstract îl descoperă la New York în anii '40. Mai târziu, în 1956, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul din Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, un spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care întotdeauna și-l dorise. Acolo s-a axat pe lucrul în sculptură și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcinile în peisajul Mont-roig întâi și apoi în Mallorca vor fi determinant
03 în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor sta la baza unor cercetări tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neafiliată niciunui curent anume. Conținut în forme și în manifestările publice, este prin actul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale din jurul său. Acest contrast de forțe îl va conduce către crearea unui limbaj unic și extrem de personal care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficientă între artist și autor. Imaginile strălucitor de spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editția originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale de Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.