Pio Serafini (1951) - Mucche






Master în Inovare şi Organizare Culturală, zece ani experienţă în arta italiană contemporană.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 139572 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Pictură în ulei pe pânză de Pio Serafini (1951), intitulat Mucche, 2023, 40 × 30 cm, ediție originală, semnată manual, peisaj, Italia.
Descriere de la vânzător
EXPEDIERE combinată, dacă cumperi mai multe opere în aceeași Licitație plătești O singură expediere
Pictură pe pânză a artistului Pio di Serafini (1951-AP. Italia)
Acrilice și ulei pe pânză
Semnat în față, în partea de jos
Autenticat nr. 50DM 23
Certificat de autenticitate
- Privește și licitațiile online cu ofertă liberă pe site-ul „delauretisart”
Pio SERAFINI se naște în 1951 în Ascoli Piceno, este arhitect, muzician și pictor. Îl reprezintă în sensul cel mai profund al termenului, deoarece, pe lângă faptul că deseori alege ca subiect de predilecție peisajele din regiunea Piceno, este și custodele unei tradiții picturale tipic ascoliase: alături de o influență evidentă a celei mai bune picturi franceze post-impressioniste, de la Cezanne la Chagall, opera lui Serafini se înscrie în linia demnă a zugravilor ilustri din Ascoli, Dino Ferrari și Ernesto Ercolani, bază de plecare pentru o deformare interioară originală a elementului vizual. Căutarea despre medii, tipic silențioase și lipsite de prezența umană, este întotdeauna o căutare interioară, care inclinează aglomerările urbane și câmpurile, munții și cerurile, de parcă valul memoriei și al amintirilor s-ar izbucni asupra realității însăși, îngenunchind contururi și trăsături distinctive. Culoarea, care capturează și atrage privirea în compoziție, este de asemenea expresivă, adesea anti-naturalistă, cu tonalități fie aprinse, fie întunecate, capabilă să diminueze lumina în volumele subiectelor reprezentați: peisajele din Marche, cu satele care se transformă în covoare ca rezultatul diferitelor culturi, dar și orașul Ascoli, cu turnurile sale tipice, nemişcate și solitare ca niște relicve metafisice; apoi animalele din tradiția agricolă încă vie, între care se evidențiază cocoșul, element recurent în producția sa, tratat într-un mod aproape futurist, o convergență și o explozie de linii dinamice și culori stridente, adevăratul „trait d’union” între tradiție, tensiune emoțională și dinamismul compozițional.
Povestea Vânzătorului
EXPEDIERE combinată, dacă cumperi mai multe opere în aceeași Licitație plătești O singură expediere
Pictură pe pânză a artistului Pio di Serafini (1951-AP. Italia)
Acrilice și ulei pe pânză
Semnat în față, în partea de jos
Autenticat nr. 50DM 23
Certificat de autenticitate
- Privește și licitațiile online cu ofertă liberă pe site-ul „delauretisart”
Pio SERAFINI se naște în 1951 în Ascoli Piceno, este arhitect, muzician și pictor. Îl reprezintă în sensul cel mai profund al termenului, deoarece, pe lângă faptul că deseori alege ca subiect de predilecție peisajele din regiunea Piceno, este și custodele unei tradiții picturale tipic ascoliase: alături de o influență evidentă a celei mai bune picturi franceze post-impressioniste, de la Cezanne la Chagall, opera lui Serafini se înscrie în linia demnă a zugravilor ilustri din Ascoli, Dino Ferrari și Ernesto Ercolani, bază de plecare pentru o deformare interioară originală a elementului vizual. Căutarea despre medii, tipic silențioase și lipsite de prezența umană, este întotdeauna o căutare interioară, care inclinează aglomerările urbane și câmpurile, munții și cerurile, de parcă valul memoriei și al amintirilor s-ar izbucni asupra realității însăși, îngenunchind contururi și trăsături distinctive. Culoarea, care capturează și atrage privirea în compoziție, este de asemenea expresivă, adesea anti-naturalistă, cu tonalități fie aprinse, fie întunecate, capabilă să diminueze lumina în volumele subiectelor reprezentați: peisajele din Marche, cu satele care se transformă în covoare ca rezultatul diferitelor culturi, dar și orașul Ascoli, cu turnurile sale tipice, nemişcate și solitare ca niște relicve metafisice; apoi animalele din tradiția agricolă încă vie, între care se evidențiază cocoșul, element recurent în producția sa, tratat într-un mod aproape futurist, o convergență și o explozie de linii dinamice și culori stridente, adevăratul „trait d’union” între tradiție, tensiune emoțională și dinamismul compozițional.
