Matteo Ciffo - Reliqua - Nefertiti

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Reliqua - Nefertiti
- Anul 2025. Ediția nr. 1/40 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Frezare la rece din pulberi de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția RELIQUA

Reliqua este o colecție de obiecte sculpturale care investigă raportul dintre materie, memorie și esență. Fiecare bucată se prezintă ca un monolit erodat, marcat de timp, care găzduiește în interiorul său un fragment de climatul clasic: un chip, un detaliu anatomic, o prezență suspendată între ruina și sacralitate.
Opera se configurează ca un recipient simbolic și funcțional, capabil să primească ceea ce nu este vizibil: amintiri, emoții, mirosuri.

Colecția își are originea în conceptul de relicvă: obiecte care traversează timpul, purtătoare de semnificație și memorie. Forma monolitară amintește arhetipul pietrei, element primordial și etern, în timp ce eroziunea suprafeței sugerează trecerea anilor, acțiunea factorilor naturali și transformarea continuă a materiei.
Fragmentul clasic încadrat devine o mărturie, un reziduu de frumusețe care rezistă și reieșe la suprafață. La granița dintre protejat, ascuns și închis

Reliqua este gândită ca obiect hibrid între artă și design:
- recipient pentru esențe lichide sau parfumuri
- difuzor pentru încăperi cu bețișoare
- paznic simbolic al amintirilor personale
- element decorativ cu un impact material puternic
Fiecare funcție este secundară în raport cu valoarea evocatoare a obiectului, care invita la o relație intimă și personală.

Fiecare piesă produsă în 40 de exemplare este, totuși, unică: variațiile cromatice, imperfecțiunile și urmele fac din fiecare Reliqua una unică în felul său.










MATEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare centrată pe materie, pe transformarea sa și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea pornește dintr-o relație directă cu materiale nobile și complexe precum pulberi de marmură și piatră, pigmenți naturali, pământuri armene, oxizi și metale. Nu le percep doar ca instrumente expresive, ci ca prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea renașterii.

Printr-un proces pe care îl consider mai mult ritual decât sculptural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica se naște din observație și din dorința de a readuce la viață ceea ce a fost zdrobit, abandonat sau uitat. Fragmente și deșeuri, adesea rezultatul muncii altor sculptori, devin materie originară pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja o poveste în ele. Le descompun și le reconstitui, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să fie ceea ce era și devine altceva.

Parcoursul își asumă forma unei transformări care depășește schița tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care deja au avut o existență, le descompun și le reconstitui pentru a genera forme noi și identități. Fiecare creație se naște dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un statut continuu de schimbare.
Cercetarea confrontă materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imutabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să se oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face materia parte activă a lucrului, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autore, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile izbucnesc ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între permanență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.