Montiel-1985 - "ALTA MAR"

În imensitatea Oceanului, unde orizontul se dizolvă între apă și cer, această ambarcațiune avansează ca o metaforă a existenței umane. Nu navighează doar pe valuri; traversează de asemenea teritoriile necunoscute ale memoriei, timpului și destinului.

Carena sa, marcată de uzură, vorbește despre călătoriile acumulate, despre furtuni depășite și tăceri împărtășite cu marea. Materia dezvăluie urmele experienței, amintindu-ne că întreaga transformare lasă o urmă și că fiecare cicatrice conține o poveste.

Marea, reprezentată ca o forță vie și în continuă schimbare, simbolizează ceea ce scapă controlului nostru: ciclurile naturii, mișcările vieții și curenții nevăzuți care îndreaptă pașii noștri. În fața acelei imensități, nava se transformă într-un act de rezistență, o afirmație a voinței umane de a merge înainte chiar dacă direcția nu este pe deplin vizibilă.

Luna suspendată în depărtare funcționează ca un punct de orientare și contemplare. Este prezența tăcută a necunoscutului, lumina palidă care însoțește pe cei care traversează noaptea în căutarea sensului.

Alta Mar este o reflecție despre călătoria interioară. O invitație la recunoașterea că, la fel ca această navă, toți suntem corpuri în tranzit: construiți din experiențele noastre, împinși de visele noastre și susținuți de speranța de a atinge țărmuri noi.