Soly Cissé (1969) - Serie Héritage 11

SOLY CISSÉ

În colajele și tablourile sale, își pune în scenă personaje torturate de îndoială și izbindite de capriciile unei Naturi dezechilibrate de Om.
Soly Cissé este un artist cu o operă proteiformă... Arta lui se extinde pe diverse medii; colaje, picturi, instalații, video, sculpturi, ... În fiecare dintre realizările sale reapar, ca fir director, ființele sale hibride, animalele sale, spiritele sale, pictogramele, grafiti-urile și siluetele senoufo. Se desprind forme, surprinse în mișcarea culorii în fuziune, la marginea figurării.
Fiare neterminate și personaje care aparțin unui moment nelocalizat (anterior, ulterior?) al umanității. Copii, animale, toți sunt surprinși frontal, fețele lor pe jumătate schițate. El pictează, modelează, prelucrează kraftul, lutul, lucrează pânzele în serie geometrică, reciclează lemnul. Soly Cissé explorează căi riscante, inedite. Este stăpânit de o furie sănătoasă, destul de sigur de influențele sale pentru a nu le cita. Aplecat spre lumea urbană, este dintre cei care pot, cu seninătate, să se desprindă de adjectivul „ african ”, fără regrete sau pocăință, întrucât Africa astăzi este în el, ca factor de modernitate. Trăsătura lui, decisa de Cissé, nervoasă, agilă, poate creiona cărbunele unde l-au lăsat străvechii săi. Rapid, surprinde ființa prin absență, figurile se nasc astfel din neînsemnat, fără a forța. Doar un surâs către destin.

Opera lui Soly Cissé este remarcabilă prin grafia sa singulară, spontană. În colajele sale, spiritele și figurile îngrijorătoare sau protectoare nu dezvăluie divinități ale unei culturi, ci o fantasmagorie.

La el există o voință afirmată de a provoca o tensiune fertilă și dinamică. Cu cât pătrunzi mai mult în microuniversul său populat de spirite și monștri, cu atât se afirmă marile confruntări între de bleumuri intense și galbenuri stridente. Este în descoperirea încetă a limbajului său plastic că armonia se restabilește treptat, își reglează echilibrul.

„Există acolo, fără ezitare, un artist major, care merge la țintă.”

Philippe Dagen (Le Monde)