Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul

Litografie de Joan Miró (*)
Aceasta lucrare reproduce una dintre ilustrațiile create originalmente de Miró pentru a ilustra volumul de poezii „Parler Seul” (**) (A vorbi singur), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editată de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizată pe hârtie Vellum din bumbac de înaltă gramaj.
Semnată pe placa de imprimare.
Ștampila editurii și a Succesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Editie: 1000 exemplare
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelentă (această lucrare nu a fost niciodată înramată sau expusă, și a fost mereu păstrată în dosar profesional de artă, motiv pentru care se află în stare perfectă).

Lucrarea va fi manipulate cu grijă și ambalată într-un colet de carton plat, întărit.
Expediția va fi însoțită de confirmare cu număr de urmărire.

Expedierea va include de asemenea o asigurare completă valabilă pentru valoarea finală a lucrării, cu rambursare integrală în caz de pierdere sau deteriorare, fără niciun cost pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și a cunoscut fauviștii și cubiștii.
Peisajele sale emoționale, cele care îl formează ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va constitui contrapunctul față de agitația intelectuală pe care o trăiește la Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci împreună cu poeții suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai epocii sale. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul din Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de adăpost și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase întotdeauna. Acolo s-a axat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig mai întâi și în cel din Mallorca apoi va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul pentru unele dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, nepășită în vreun curent determinat. Conținut în forme și în manifestările publice, este prin expresia plastică unde Joan Miró își arată rebeliunea și o sensibilitate mare față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va determina să creeze un limbaj unic și extrem de personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile briliant spontan și amorf ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe preparatorii, au verva inventivă a versurilor aleatorii ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale ale lui Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A fost la academia La Llotja împotriva voinței părinților, care își doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și a cunoscut fauviștii și cubiștii.
Peisajele sale emoționale, cele care îl formează ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va constitui contrapunctul față de agitația intelectuală pe care o trăiește la Paris, unde s-a mutat în anii dois­zecenți împreună cu poeții suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai vremii sale. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase mereu. Acolo s-a concentrat pe lucrul în sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig întâi și în cel din Mallorca apoi va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul pentru unele dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, nepătrunsă de un curent anume. Conținut în forme și în manifestările publice, este prin actul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest conflict de forțe îl va duce să creeze un limbaj unic și extrem de personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare particular de efect între artist și autor. Imaginile spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatorii ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale de Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.










Tags:
Picasso, Dalí, Pollock, Miró, Beuys, Warhol, Giacometti, Hodgkin, Moore, Malevich, Mondrian, O’Keefe, Matisse, Kandinsky, Bacon, Klimt, Hooper, Rothko, Chirico, Duchamp, Chagall, Braque, Picabia, Kooning, Ernst, Paul Klee, Modigliani, Calder, Delaunay.
Kiefer, Kusama, Murakami, Koons, Basquiat, Nauman, Sherman, Bourgeois, Polke, Ruff, Ruscha, Holzer, Abramović, Freud, Mendieta, Tuymans, Kruger, Hockney, Saville, Fanzhi, Oehlen, Richter, Scully, Stella, Schütte, Xiaodong, Judd, Peyton, Richard Serra, LeWitt, Kippenberger, Baldessari, Doig, González-Torres, Salvador Dalí, Joan Miró, Magritte, Max Ernst, Leonora Carrington, Dorothea Tanning, Roberto Matta, Man Ray, Varo, Oppenheim, Key Sage, André Masson, Paul Delvaux, Giorgio de Chirico, Marcel Duchamp, Marc Chagall, Paul Klee, Hans Bellmer, Zhang Xiaogang, Savinio, Alexander Calder, Dora Maar Vitra, Poolsen, Jacobsen, Hans Wegner, Charles Eames, Perriand, Philippe Starck, Marcel Breuer, Knoll, Juhl, Verner Panton, Le Corbusier, Mies Vander Rohe, Nelson, Mogensen, Eames, Gio Ponti, Knoll, Isamu Noguchi, Bertoia, Aalto, Urquiola, Eileen Gray, Pesce, Magistretti. Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Burberry, Hermès, Prada, Dior, Armani, Cartier, Dolce & Gabbana, Versace, Balenciaga, Ralph Lauren, Rolex, Fendi, Givenchy, Tiffany, Alexander McQueen, Yves Saint Laurent, Valentino, Bvlgari. Adami Alberti Alcaraz Alfaro Baldaccini Baldeweg Barceló Barjola Canogar Cabellut Caruncho Ceesepe Chillida Chirino Clavé Condé Cruz-Díez Dalí Dokoupil Equipo Crónica Gudmundur Feito Genovés Goya Gordillo Guinovart Hernández Pijuan Iglesias Lacalle Joan Miró Misterpiro Mompó Palazuelo Pérez-Villalta Picasso Plensa Rafols-Casamada Reche Redondela Saura Soto Sicilia Tàpies Teixidor Quetglas Úrculo Uslé Varela Valdés Villalba Yturralde