Gaetano D' Aquino (1969) - Meditazione

Olio su tela 50x60 di Gaetano D' Aquino cu fotografie autentificate

Gaetano D`Aquino s-a născut la Catania la 30 august 1969, unde în prezent locuiește și lucrează. După ce a obținut diploma de maturitate artistică la liceu, a aderat la diferite mișcări artistice contemporane.

D`Aquino a pornit în călătoria sa personală în cadrul picturii, dăruindu-și viziunile creative printr-o varietate de teme și tehnici. Istoria acestui parcurs l-a făcut un reprezentant aparte al artei contemporane.

Operele lui D`Aquino au fost achiziționate în numeroase colecții importante, atât publice, cât și private, și au găsit loc în numeroase reviste de specialitate și cataloage de artă.


EXPOZIȚII PERSONALE ȘI COLLECTIVE:

1998 Mai Artistic Catanez, Catania (colletivă)

2000 Galeria, Il Massimo, Catania (personală)

2000 Întâlnire cu Pictura, Mascalucia (colletivă)

2001 Galeria, Giotto, Catania (personală)

2004 Prima expoziție de artă contemporană, BOHEMIEN, palatul comunal, Acireale

2004 Eveniment de Arte KATACLOÒ, Teatrul Metropolitan, Catania (Collettiva)

2004 Galeria, Il Massimo, Catania (personală)

2005 A doua Estemporană de Pictură, îngrijită de Vittorio Sgarbi, Nineo

2005 Premiului Literary și Artistic ARETUSA al Treilea Mileniu, secțiunea pictură, clasat pe primul loc, Centrul Siculo pentru Difuzarea Culturii, Sediul Regional Siracuza

2006 Culorile dinăuntru și În afara Dreptunghiului Verde, Rassegna de Arte vizuale Contemporane, Hotelul Luna, (Oleggio Castello, Milano) îngrijire Donat Conenna

2007 Arte Fiera, Le Ciminiere, Catania

2007 Galeria, Arte Nuvò, Catania (personală)

2007 Galeria, Art Gallery Ortigia, Siracuza (personală)

2008 Tremestieri, Arte XIV ediție, Tremestieri Etneo

2009 Galeria, Il Massimo, Catania (personală)

2012 Galeria, Civico 69, Firenze (personală)

2015 Ziua Artei și Creativității EMPIRE, Catania (collettiva)

2015 Europa Eventi Arte, centrul comercial Porte di Catania (Collettiva)

2016 Galeria, Collezioni Contemporanee, Enna Bassa (collettiva)


GAETANO D`AQUINO ȘI VERITATEA FIINȚEI DONAT CONENNA

Pentru a atinge adevărul ființei (în personaj, în obiect și în oricare alt concept vizual) este necesar să existe suferința avansului cognitiv. Tradus pe înțelesul tuturor: trebuie să știi să pictezi.

Într-un moment ulterior putem lua în considerare toate mișcările „ex”-ului (a exprima, a exterioriza, a asculta, a expune) care îl conduc pe om să devină exprimator al realităților, exterioare și interioare lui.

Pentru a încadra în lumina potrivită cazul D`Aquino, Gaetano D`Aquino din Catania, este necesar să parafrazăm pe Descartes. Pictez, deci sunt. Un postulat care duce mitul imaginii, pe care noi toți îl purtăm neștiti ca moștenire culturală, să indice posibilitatea ca gândirea să atingă ființa. Pentru artiști, acest fel de „sindromul lui Buonarroti”, („De ce nu vorbești?”) este resimțit - în mod natural, mai mult sau mai puțin - în raport cu propriile posibilități narative.

Motivul pentru care Gaetano D`Aquino se apropie de pânza albă și o „încinge”, începând să marcheze schița grafică, pe care apoi o luminează cu culori, dând astfel grația adevărului imaginii obținute, constă exact în acea operație de mimetism pe care noi, muritorii de rând, nu știm să o facem: adică a readuce la suprafață — pe pânză, chiar limitată și limitantă — orizonturile externe și interne ale peisajului, obiectului, personajului, conceptului.

O operație care, în diverse stiluri, a parcurs secolele și istoria artei, dar care cheamă (din vocație) tot mai rar artiști ai „realității totale”, precum D`Aquino.

Operator al imaginii, în special anatomic, care poate fi bine definit ca hiper- realist, atunci când în „icoanele” sale civile, laice, profane, salvează subiectul readus în prim-plan, pe pânză, de pericolele impresiei, adică tentația de a rezuma, de a esențializa. Catifelatul „Corpul de femeie” este narațiunea unui corp de femeie: nimeni nu va avea în minte să vadă altul.

D`Aquino lucrează cu un cioc de neegalat, jucându-se cu o semnare capilară a detaliilor epidermice ale operei, pe care apoi le învelește într-o succesiune de stropiri cromatice, până obține unicitatea subiectului, exact – „ca și cum” – pictorul din Catania ar dori să fure din lume acele fracțiuni (deja rare) de integritate plastică și să le dea viață din nou pe pânzile sale. Dar nu e ușor de spus, firește.

Și iată orientarea sa încet, meditativă către realitate: chiar și în staticitatea unui singur fotogram, ființa, „a trăi” a unui peisaj, a unui obiect, a unui personaj, a unui concept sunt străbătute de o lumină pe care noi, prin definiție, o numim „fotografică”, dar care în Gaetano D`Aquino nu este decât dorința voluptuoasă de a atinge mimetismul taut al naturii, de a marca cu rigoare împrejurimile, de a reda fidelitatea somatică exactă la anatomii.

Ar fi ușor, ca și în cazul multor pictori realiști, realistici, hiperrealisti, să invoci drepturile de interpretare deja perimate pe care omul, fără îndoială, trebuie să le revendice, iar care - este dovedit în mod istoric - au dus conceptul de artă către ne- distincția între înțeles și înțelesul semnificativ al abstractizării, spre casualitatea conceptuală a performanselor, spre frivolitatea gestuală a artei informe, scuză, informală, spre automatismele efectuale ale clicului fotografic, spre lipsa de adevăr specular, ba chiar virtual al artei informatice, spre iluziile artei cinetice. Într-un cuvânt, spre haosul definițiilor.

La zeci de mii de ani de la Altamira, încă nu știm exact ce este arta. Exact opusul direcției în care s-a orientat acest operator sicilian, cu completarea sa calmă, palpabilă, tactilă și antropică a narativei.

Donat Conenna

SCURTă DESCRIERE A VIZIUNII MELE ARTISTICE

Încă din copilărie am avut privilegiul de a mă aventura în artă admirând celebrele portrete ale lui Emanuele Di Giovanni, celebrul pictor din Catania. Acesta a fost farmecul inițial care a declanșat fascinanta mea călătorie în lumea picturii; plină de numeroase succese artistice, expoziții personale și opere ale mele răspândite prin lume. Am început cu portretistica pentru a aborda apoi diverse teme precum peisajul, natura statică și nudul.

Eu personal încerc să exprim și să scoat în evidență ceea ce alții nu văd și să o fac să apară prin ochii mei. Îmi descriu pictura ca fiind poezie mută, așa cum spunea Leonardo da Vinci.

Astăzi, după o lungă experiență picturală și după ce am abordat subiecte variate, m-am focalizat pe studiul intens al Siciliei, țara mea. În special asupra apei, în toate nuanțele sale, reflexiile sale, culorile, luciul, transparența și cum apare ca element de viață, caracteristic insulei mele; ca și Vezuviul Etna, de asemenea parte a studiilor mele, cu fluxurile sale lavice.

Am ajuns la concluzia că studiul apei este printre cele mai dificile figure de reprezentat, iar privind picturile lui Turner am înțeles că apa și lumina sunt aproape imposibil de esențializate.

Gaetano D`Aquino