Ramón Borrell i Pla (1876-1963) - Untitled

Ramon Borrell i Pla, Barcelona, 1876-1963) a fost un pictor și gravor spaniol, încadrat în așa-numitul postmodernism catalan.[1]

Biografia
Era fiu al pictorului Pere Borrell del Caso și frate cu, de asemenea, pictorul Julio Borrell. S-a format la academia tatălui său și și-a extins studiile la Școala Lonja din Barcelona.[2] A fost membru al unui grup de artiști care se adunau în taberna El Rovell de l'Ou («gălbenușul oului»), pe strada Hospital din Barcelona, printre care se remarcau pictorii Pere Ysern, Mariano Pidelaserra și Josep-Víctor Solà, în afară de sculptorul Emili Fontbona și desenatorii Cayetano Cornet și Ramón Riera Moliner, majoritatea elevi ai Academiei Borrell. Grupul a editat o revistă manuscrisă intitulată Il Tiberio (1896-1898).[3]

A participat la mai multe Expoziții de Arte Frumoase din Barcelona între 1894 și 1902. S-a specializat în pictura de cai, precum și în portrete, cu care a obținut o mare faimă. De asemenea s-a dedicat picturii murale, remarcându-se în această tehnică prin lucrarea sa din capela Sfântului Ioan Bosco a Salesienilor din Sarriá, capela marchizilor de Casa Pinzón și pereții laterali ai capelei Spiritului Sfânt din basilica Sfinților Just și Pastor. De asemenea a lucrat ca gravor, remarcându-se în designul ex-libris, realizate prin acvafortă. Când tatăl său a fost afectat de o paralizie, a trecut la conducerea academiei familale.[2]