Soly Cissé (1969) - Serie Héritage 16

În colajele și tablourile sale, el pune în scenă personaje torturate de îndoială, la cheremul capriciilor unei Naturi destabilizate de Om. Soly Cissé este un artist cu operă proteiformă… Arta lui se întinde prin diverse medii: colaje, picturi, instalații, video, sculpturi, … Regăsim în fiecare dintre realizările sale, ca fir director, ființele sale hibride, animalele, spiritele, pictogramele, graffiti-urile și siluetele senoufo. Forme emergente, surprinse în mișcarea culorii în fuziune, la marginea figurării.
Făpturi neterminate și personaje aparținând unui stadiu nehotărât (anterior, ulterior?) al umanității. Copii, animale, toți sunt surprinși frontal, fețele lor pe jumătate schițate. El pictează, sculptează, modelează kraft-ul, lutul; lucrează pânzele în serie grafică, reciclează lemnul. Soly Cissé explorează căi riscate, inedite. Este bântuit de o revoltă sănătoasă, destul de sigur de influențele sale pentru a nu le nominaliza. În ascultarea lumii urbane, este dintre cei care pot să se distanțeze liniștiți de adjectivul „african”, fără regret ori pocăință, deoarece Africa de azi este în el, ca factor de modernitate. Linia, hotărâtă de Cissé, nervoasă, agilă, reia creionul acolo unde l-au lăsat străvechii săi strămoși. Rapid, surprinde ființa din lipsa formelor; figurile nascute astfel din neînsuflețit fără a le grăbi. Doar un zâmbet către destin.

Opera lui Soly Cissé este remarcabilă prin grafia sa singulară, spontană. În colajele sale, spiritele și figurile îngrijorătoare sau protectoare nu dezvăluie zeități ale unei culturi, ci o fantasmagorie.

Există în el o voință ferm afirmată de a provoca o tensiune fertilă și dinamică. Cu cât pătrunzi mai adânc în microcosmosul său populat de spirite și monștri, cu atât se conturează marile confruntări între decolorări albastre intense și galbenuri stridente. Este în încetinata și răbdătoare descoperire a limbajului său plastic unde armonia se restabilește treptat, își ajustează echilibrul.

„Nu există ezitare: este un artist major, care merge drept la scop.”

Philippe Dagen (Le Monde)