Soly Cissé (1969) - Serie Héritage 2

SOLY CISSÉ

În colajele și tablourile sale, el pune în scenă personaje torturate de îndoială, prins într-un răstimp de exigențele unei Naturi dezechilibrate de Om. Soly Cissé este un artist cu o operă proteiformă... Arta sa se extinde în diverse medii: colaje, picturi, instalații, video, sculpturi, ... În fiecare dintre realizările sale se regăsesc, ca fir director, ființele sale hibride, animalele, spiritele, pictogramele, grafitii și siluetele senoufo. Se desprind forme, surprinse în mișcarea culorii în fuziune, la hotarul figurării.
Creaturi neterminate și personaje aparținând unui stadiu nelocalizat al umanității (anterior, ulterior?). Copii, animale, toți surprinși frontal, fețele lor jumătate schițate. El pictează, sctept, modelează kraft-ul, lutul, lucrează pânzele în serii grafice, reciclează lemnul. Soly Cissé explorează căi riscante, neuzate. Este stăpânit de o furie sănătoasă, destul de sigur de influențele sale pentru a nu le cita. Deschis spre lumea urbană, face parte dintre cei care pot, cu seninătate, să renunțe la adjectivul „ african ”, fără regrete sau pocăință, deoarece Africa astăzi este în el, ca factor de modernitate. Linia, hotărâtă de Cissé, nervoasă, agilă, preia cărbunele acolo unde îl lăsaseră înaintașii săi îndepărtați. Rapid, surprinde ființa prin defect, formele nascându-se astfel din inefabil fără a-l brusca. Doar un clin d’œil către destin.

Opera lui Soly Cissé este remarcabilă prin grafia sa singulară, spontană. În colajele sale, spiritele și figurile tulburătoare sau protectoare nu dezvăluie divinitățile unei culturi, ci o fantasmagorie.

La el există o voință afirmată de a provoca o tensiune fertilă și dinamică. Cu cât te adâncești mai mult în microcosmosul său populat de spirite și monștri, cu atât se afirmă mai tare confruntările mari între bleoii intensi și galbenii stridenți. Este în descoperirea lentă și răbdătoare a limbajului său plastic că armonia se restabilește treptat, își ajustează echilibrul.

„Există aici, fără ezitare, un artist major, care merge direct la obiect”.

Philippe Dagen (Le Monde)