Soly Cissé (1969) - Serie Héritage 5

SOLY CISSÉ

În colajele și tablourile sale, își imaginează personaje torturate de îndoială și împotmolite în capcanele unei Naturi deranjate de Om. Soly Cissé este un artist cu o operă polivalentă... Arta lui se extinde pe diverse medii; colaje, pânze, instalații, video, sculpturi, ... În fiecare dintre realizările sale apare, ca fir conductor, ființele sale hibride, animalele sale, spiritele, pictogramele, grafiti-urile și silhouette-urile senoufo. Se conturează forme, surprinse în mișcarea culorii aflate în fuziune, la marginile figuralului.
Bestiguri neterminate și personaje ce aparțin unui stadiu nedefinit al umanității (anterior, ulterior?). Copii, animale, toți sunt surprinși frontal, fețele lor jumătate schițate. El pictează, modelează, modelează kraft-ul, lutul, lucrează pânzele în serii grafice, reframing în lemn. Soly Cissé explorează căi riscante, nemaivăzute. Este locuit de o mânie sănătoasă, destul de sigur de influențele sale încât să nu le nominalizeze. În auz de lumea urbană, este unul dintre cei care pot, fără regrete sau pocăință, să se detașeze încet de adjectivul „ african ”, pentru că Africa azi este în el, ca factor de modernitate. Linia trasă de Cissé, hotărâtă, nervoasă, agilă, își reia cărbunele acolo unde l-au lăsat strămoșii lui îndepărtați. Rapid, surprinde ființa în defaul, figurile nascându-se astfel din neform alături de a nu o grăbi. Doar un ochișor la destin.

Opera lui Soly Cissé este remarcabilă prin grafia sa singulară, spontană. În colajele sale, spiritele și figurile îngrijorătoare sau protectoare nu dezvăluie zeități ale unei culturi, ci o fantasmagorie.

La el există o voință definită de a provoca o tensiune fertilă și dinamică. Cu cât pătrunzi mai mult în microcosmosul său populat de spirite și monștri, cu atât se afirmă marile confruntări între albastruri intense și galbenuri stridente. Este în descoperirea lentă și răbdătoare a limbajului său plastic unde armonia se restabilește încet, își ajustază echilibrul.

„Acolo, fără ezitare, există un artist major care merge direct la obiect”.

Philippe Dagen (Le Monde)