Soly Cissé (1969) - Serie Héritage 5

SOLY CISSÉ

În colajele și tablourile sale, el transformă în scenă personaje torturate de îndoială și expuse capriciilor unei Naturi tulburate de Om.
Soly Cissé este un artist cu o operă proteiformă... Arta lui se întinde pe diverse medii; colaje, picturi, instalații, video, sculpturi, ... În fiecare dintre creațiile sale apare, ca fir condutor, ființele sale hibride, animalele, spiritele, pictogramele, grafitiurile și siluetele senoufo. Se desprind formele, surprinse în mișcarea culorii în fuziune, la granița figurării.
Ferecături neterminate și personaje aparținând unui stadiu nespecificat (anterior, ulterior?) al umanității. Copii, animale, toți sunt surprinși frontal, fețele lor jumătate schițate. El pictează, modelează, modelează kraft-ul, argila, lucrează pânzele în serii grafice, reciclează lemnul. Soly Cissé explorează căi riscante, nemaivăzute. Este însuflețit de o mânie benignă, destul de sigur de influențele sale pentru a nu le menționa. Fiind atent la lumea urbană, este dintre cei care pot, fără regrete sau căință, să se despartă în liniște de adjectivul „african”, întrucât Africa astăzi este în el, ca factor de modernitate. Linia, hotărâtă de Cissé, nervoasă, agilă, preia cărbunele de grafit de acolo de unde îl lăsaseră strămoșii săi. Rapid, surprinde ființa prin deficiență, figurile se nasc astfel din neerau, fără a o brusca. Doar un ochișor la destin.

Opera lui Soly Cissé este remarcabilă prin grafia sa singulară, spontană. În colajele sale, spiritele și figurile îngrijorătoare sau protectoare nu dezvăluie zeități dintr-o cultură, ci o fantasmagorie.

La el există o voință afirmată de a provoca o tensiune fertilă și dinamică. Cu cât te afunzi mai mult în microcosmosul său populat de spirite și monștri, cu atât se afirmă marile confruntări dintre albastruri intense și galbenuri stridenți. Este în descoperirea încetă­tă și răbdătoare a limbajului său plastic că armonia se restabilește treptat, își reglează echilibrul.

„Există aici, fără ezitare, un mare artist, care merge direct la țintă.”

Philippe Dagen (Le Monde)