Manlio Bacosi (1921-1998) - Paesaggio umbro

Tablou foarte frumos și mare al lui Manlio Bacosi (Perugia 1921 - 1998)

Peisaj umbrian din Umbria

1972

Ulei pe pânză

Semnat în josul dreapta: BACOSI

La verso, semnat, datat și intitulat: Bacosi - Paesaggio umbro - 1972

Cu o ramă foarte frumoasă și sticlă

Dimensiunile picturii: 70x50 cm

Dimensiunile ramei: 92x72 cm

În condiții excelente: 2 micuțe escorări superficiale pe primul strat albastru al cerului, de aproximativ 4 milimetri (vezi imaginile)

ATENȚIE:
Nu se efectuează expediții către Statele Unite deoarece în Italia, din cauza introducerii taxelor vamale, nu există un curier care să permită trimiterea de bunuri către o persoană fizică

Manlio Bacosi a fost un pictor italian născut la Perugia în 1921. Vitalitatea creativă și originalitatea expresivă sunt doar câteva dintre caracterele principale ale lui Manlio Bacosi, fost considerat unul dintre cei mai cunoscuți peisagiști italieni. Din pictură până la grafică, de la decorarea pe ceramică la sculptură, Manlio Bacosi se confirmă ca unul dintre cei mai prolifici artiști ai perioadei postbelice. Își formează temelii în studioul sculptorului Leo Ravazzi și al pictorului futurist Gerardo Dottori. Începe să expună în 1947 și de atunci organizează numeroase expoziții personale în Italia și în străinătate.

În 1951, la doar treizeci de ani, Manlio Bacosi este rechemat, la îndemnul lui Gerardo Dottori, la prima prezentare a futurismului de după război, în Palatul Podestà din Bologna, în secțiunea dedicată tinerilor considerați kommerciatori ai avangardei artistice futuriste.

În acea perioadă, Manlio Bacosi explora abstractul și informalele, însă peisajismul umbrian al perioadei aeropictorice a lui Dottori va influența atât de mult tânărul artist încât se va dedica în întregime pe restul vieții sale, fiind considerat în toate privințele continuatorul peisajismului umbrian.

În operele lui Manlio Bacosi, peisajul suferă un proces profund de reducere și sinteză care îl conduce pe artist să reprezinte o lume minimală, indicată de câteva semne pe suprafețe plate și uniforme, de culoare, într-un spațiu bidimensional. În acest context, artistul intervine cu o anume innă gestuală ce-l face să suprapună acestor realități semne picturale încă și mai misterioase și ermetice. Pe lângă peisaje, printre temele sale de suflet se numără și natura statică, la care evoluează conceptul, aplicându-l subjectelor ce plutesc în golul colorat sau în geometrii simple, oricât de elaborate.

Și ceramica demonstrează noi trăsături distinctive, lucrări rezultate dintr-o activitate creativă intensă care percepe culoarea în forme noi, mai difuze.

În 1972 orașul Todi a prezentat în cinstea sa o expoziție antologică la Palatul Comunal.

În 1975, la Recanati, cu ocazia manifestărilor leopardiene, Manlio Bacosi a prezentat în sălile comunale o vastă colecție de operele sale. Tot în 1975 orașul Montecatini a organizat o expoziție personală cu peste 50 de lucrări. În decembrie aceluiași an, Primăria din Roma a prezentat o vastă expoziție personală în sălile Palatului Braschi.

În martie 1976 a avut loc, la Comunei din Perugia, o expoziție antologică de peste 80 de opere.

În 1979 i se conferă Premiul Internațional S. Valentino d'Oro pentru Arte Figurative. În iulie aceluiași an o expoziție antologică la muzeul din San Marino este organizată de primărie.

În mai 1982 este rândul marii expoziții personale cu 80 de opere în Saloanele Molinella din Faenza sub patrocinatul Comunei. Manlio Bacosi a decedat la Perugia în 1998.