Francisca Salvat Homs (1946) - Sueños de infancia

Pictura Subastas prezintă această magistrală operă de artă aparținând lui Salvat Homs, care reprezintă o tânără adormită, cuprinsă într-o alură intimă lângă jucăria sa de pluș, într-o scenă ce evocă tandrețe, protecție, amintiri din copilărie și liniștea căminului. Pictura se evidențiază prin tehnică excelentă și prin înalta calitate picturală pe care o transmite.

· Dimensiunile operei: 80,5x65,5x2 cm.
· Ulei pe pânză semnat manual de către artist în partea superioară dreapta.
· Lucrarea se află într-o stare bună de conservare, există una-două urme de retușuri în partea de jos.

Lucrarea provine dintr-o colecție privată exclusivă din Girona.

Notă importantă: fotografiile incluse fac parte integrantă a descrierii lotului. Proiecție digitală sub forma unui mockup orientativ; pot exista diferențe față de articolul real în ceea ce privește culoarea, scara și detaliile.

Pictura va fi ambalată în mod profesionist de către un expert IVEX, folosind materiale de înaltă calitate pentru a asigura protecția acesteia. Prețul transportului acoperă atât costul ambalajului profesional, cât și transportul în sine.
Expedierile vor fi efectuate prin poștă sau GLS cu urmărire. Sunt disponibile expedieri internaționale.

------------------------------------------------------------------

Acest tablou prezintă o scenă de o tandrețe profundă și o seninătate în prim-plan, în centrul căreia se află o tânără care doarme cu globul său pe o canapea vastă. Trupul său se aduce, într-o postură spontană și protejată, în timp ce capul se odihnește ușor pe unul dintre brațe. Alături apare un mic pluș, companion tăcut al odihnei sale, care introduce o notă plină de sensibilitate și trezește amintiri legate de copilărie, siguranță și afecțiune. Compoziția transformă un moment cotidian într-o imagine intimă și emoționantă, capabilă să transmită senzația intrării, pentru câteva clipe, într-un spațiu privat dominat de liniște și calm.

Tânăra ocupă aproape întreaga suprafață a fotoliului și devine centrul absolut al scenei. Postura ei înfrigurat urmărește forma curbată a șezutului, adaptându-se la el ca și cum ar căuta refugiu între perne. Picioarele apar îndoite și încrucișate, în timp ce unul dintre brațe se odihnește sub cap iar celălalt coboară relaxat spre marginea fotoliului. Naturaletea acestei poziții sugerează un somn adânc și involuntar, poate după o zi încărcată, după o după-amiază de jocuri sau după un moment de lectură și odihnă.

Fața transmite o senzație extraordinară de pace. Ochii închiși, sprân­cenele relaxate și buzele ușor separate subliniază impresia unei respirații liniștite. Nu există tensiune în trăsăturile sale, ci o predare completă în somn. Subnuanțele moi de roz, mov și albastru care străbat pielea adaugă profunzime închipuitului și permit percepția tranziției delicate între zonele iluminte și umbrele mici care se formează în jurul pleopei, nasului și gurii.

Capul se înclină peste brațul stâng, care acționează ca o pernă improvizată. Sub acesta apare o pernă roșiatică ce aduce confort și creează o continuitate cromatică cu haina tinerei. Mâna se află aproape de față, degete ușor îndoite și complet relaxate. Acest mic gest subliniază vulnerabilitatea figurii și ajută la construirea unei scene de o mare proximitate emoțională, ca și cum spectatorul ar contempla un moment care de obicei ar rămâne rezervat spațiului familial.

Părul se prelinge în valuri ample peste spătarul fotoliului. Nuanțele sale castanii, roșcate, aurii și movi creează un mișcare fluidă ce încadrează fața și se prelungește spre partea superioară stângă. Unele șuvițe par iluminate de reflexe calde, în timp ce altele se contopesc cu umbrele mai adânci. Abundența părului contrastează cu liniștea corpului dormit și conferă un ritm ondulat care parcurge compoziția într-un mod uniform și învăluitor.

Tânăra poartă o bluză de un roșu intens, portocaliu-rojovan, a cărei luminozitate atrage imediat privirea. Plecile se adună în jurul trunchiului, brațelor și taliei, creând o succesiune de curbe dinamice. Purpurii, galbenuri, roșuri carmin și nuanțe violacee mici îmbogățesc suprafața hainelor și fac să pară că vibrează în interiorul ambientului liniștit. Această culoare caldă fixează figura ca punctul focal și creează un contrast frumos cu nuanțele albastre ale părții inferioare și cu verdele estompat al fundalului.

Mâna dreaptă se cere până la mâna care atârnă peste marginea fotoliului. Degetele apar alungite și ușor despărțite, fără tensiune, exprimând abandonul complet al corpului în timpul somnului. Se pare că mâna a rămas acolo în mod spontan, ca și cum ar fi pierdut încet din poziție în timp ce tânăra adormea. Acest detaliu adaugă autenticitate scenei și consolidează impresia unui moment observat fără pregătire ori artificiu.

În jumătatea inferioară, figura este înfășurată într-un obiect albastru care acoperă o parte a picioarelor. Nuanțele variate, de la albastruri luminoase la movuri și tonuri mai închise, construiesc un volum amplu ce echilibrează intensitatea roșului. Curbele din această zonă urmăresc mișcarea picioarelor îndoite și contribuie la închiderea corpului în cadrul fotoliului. Dialogul dintre roșu și albastru conferă compoziției o bogată savoare cromatică, îmbinând căldura emoțională cu un sentiment de liniște.

Picioarele goale se intersectează în planul dint âi și au o prezență importantă în compoziție. Formele lor rotunjite sunt modelate prin nuanțe de roz, crem, movuri și reflexe portocalii, creând o senzație de naturalețe și liniște. Poziția adunată a genunchilor întărește ideea de protecție, ca și cum tânăra ar dori să păstreze căldura și să se izoleze de lumea exterioară. Poziția nu este rigidă, ci flexibilă și complet adaptată spațiului disponibil.

Picioarele sunt acoperite cu șosete deschise ce poartă reflexe albe, albăstrui, verzi și gălburi. Una dintre ele se odihnește lângă marginea dreaptă a fotoliului, în timp ce cealaltă apare parțial ascunsă de încrucișarea picioarelor. Aceste mici accesorii adaugă un detaliu cotidian și plin de tandrețe, consolidând atmosfera de cămin. Claritatea lor contrastează cu scaunul albastru și îndreaptă privirea spre capetele figurii, completând traseul vizual inițiat de pe față.

Jucăușul pluș reprezintă al doilea mare protagonist al operei. Apare lângă corpul tinerei, sprijinit pe scaun și foarte aproape de brațul său. Blănița sa deschisă conține variații delicate de alb, verde pal, albastru, roz și galben, în timp ce urechile și labele arată accente calde de portocaliu. Micuțul fundiță roșie pusă în jurul gâtului stabilește o legătură directă cu hainele tinerei și unește vizual cei doi protagoniști.

Aranjamentul plușului permite a se imagina că tânăra a adormit îmbrățișându-l sau îl ține aproape ca o prezență reconfortantă. Fața lui, orientată către privitor, introduce o senzație curiosă de companie și Vigilance. În timp ce tânăra rămâne indusă în tăcerea obiectului ce o înconjoară, plușul pare a ocupa rolul unui guardian afectuos care protejează odihna ei. Această relație între cei doi conferă scenei un sens narativ legat de inocență, amintire și nevoia universală de a se simți însoțit.

Fotoliul joacă un rol esențial, nu doar ca mobilier, ci ca refugiu care învelește în întregime figura. Sezlongul său circular sau semicircular, în nuanțe intense de albastru și mov, formează o bază solidă pe care se reunește corpul, plușul și pernele. Spătarul, acoperit de suprafețe roz, lila și mov, se conturează în jurul tinerei și întărește simțul de protecție. Structura pare să se adapteze poziției sale și să creeze un mic univers închis dedicat odihnei.

Pernele prezintă o bogată varietate de culori și forme. În zona de sub cap apare o zonă roșieică și violetă care netezește contactul cu brațul, în timp ce în partea dreaptă se întinde o mare pernă roz cu reflexe albe și movuri. Aceste volume moi înconjoară tânăra și cresc confortul vizual al scenei. Abundența curbelor previne orice duritate și transformă spațiul într-o arie caldă, flexibilă și primitoare.

Partea frontală a fotoliului este dominată de nuanțe albastre adânci, movuri și mici reflexe turcoaz. Forma rotundă funcționează ca o platformă mare ce susține întreaga compoziție și marchează o separare clară față de fundal. Subacolo, se înscriu picioarele din lemn și o zonă întunecată ce oferă adâncime. Fără îndoială, soliditatea mobilierului contrastează cu ușoarea emoțională a visului și oferă echilibru distribuției înclinate a corpului.

Fundalul se construiește printr-o armonie de verzi, turcoazuri, ocruri și galbene deschise. Nu apar obiecte concrete care să distragă atenția, astfel încât figura să rămână izolată într-o atmosferă liniștită. Varțiile cromatice verticale sugerează un perete iluminat în mod irregular, poate de la o lumina blândă ce pătrunde dintr-un punct extern. Această simplitate permite privirii să rămână concentrată asupra tinerei și asupra relației afective pe care o stabilește cu plușul.

Lumina pare să se distribuie în mod înconjurător, fără a crea contraste prea dure. Mângâie părul, fața, haina, picioarele și pernele, lăsând mici scântei galbene și rozate pe suprafețe. Umbrele mov și albăstru le oferă profunzime, dar nu întunecă scena; din contră, contribuie la menținerea unei stări de calm. Totul pare scufundat în căldura unei după-amiezi liniștite, când timpul se oprește și somnul apare natural.

Gama cromatică reprezintă unul dintre cele mai atractive elemente ale lucrării. Roșul și portocaliul roșiatic ale îmbrăcămintei adaugă căldură, vitalitate și proximitate, în timp ce nuanțele albăstrui și mov ale fotoliului transmit liniște și profunzime. Verdele fundalului creează o atmosferă calmă, iar rozul din spate estompează ansamblul. Plușul, în nuanțe deschise, acționează ca un delicat punct de legătură între toate aceste zone, adunând reflexe provenite din culorile înconjurătoare.

Compoziția se organizează printr-o succesiune de curbe care conduc privirea în jurul corpului. Părul, brațul îndoit, spatele, picioarele adunate, fotoliul rotund și pernele participă la același magnet circular. Această structură împiedică privirea să se îndrepte rapid spre exteriorul cadrului și invită la parcurgerea tuturor detaliilor. Tânăra pare a rămâne încadrată într-un fel de cerc protector, asociat vizual cu siguranța, casa și afecțiunea.

Lipsa altor personaje intensifică caracterul intim al momentului. Nu știm cine privește tânăra, ce s-a întâmplat înainte ca ea să adoarmă sau cât timp a dormit. Tocmai această lipsă de informație permite imaginația să zboare spre multiple istorii: ar putea fi o pauză după o după-amiază de jocuri, un somn neașteptat în timp ce aștepta pe cineva sau un moment de epuizare la sfârșitul zilei. Scena rămâne deschisă la sensibilitatea și amintirile personale ale fiecărui spectator.

Somnul apare reprezentat ca un spațiu de încredere absolută. Poziția neprotejată a mâinii, relaxarea feței și apropierea plușului indică faptul că tânăra se simte în siguranță în locul unde se odihnește. Nu există neliniște sau amenințare, ci o liniște profundă ce se extinde în întregul ambient. Fotoliul devine astfel o mică insulă de bunăstare, îndepărtată temporar de preocupări și de mișcarea lumii exterioare.

Prezența plușului oferă posibilitatea interpretării operei ca o reflecție asupra permanenței copilăriei. Chiar dacă figura nu mai este o fetiță mică, păstrează lângă ea un obiect încărcat de semnificație afectivă. Plumul poate simboliza o amintire dragă, o companie obișnuită sau legătura cu o etapă de nevinovire și protecție. Această dimensiune emoțională adaugă profunzime unei scene aparent simple și o transformă într-o evocare a creșterii, a memoriei și a trecerii timpului.

De asemenea, este de o frumusețe deosebită opoziția dintre energia culorilor și imobilitatea protagonistei. Roșul intens, galbenii luminoși și albastrele violete ale cromaticii ar sugera mișcare și vitalitate; totuși, toate se reunesc în jurul unui trup complet senin. Această contradicție creează un echilibru foarte expresiv: viața continuă să bată în culoare, în timp ce tânăra rămâne suspendată în tăcerea viselor sale.

Opera sărbătorește frumusețea unui moment cotidian care cu ușurință ar trece neobservat. Nu reprezintă un eveniment extraordinar, ci o scenă domestică de odihnă, apropiere și încredere. Tocmai de aceea posedă o mare capacitate de a trezi emoții universale. Privitorul poate recunoaște în ea propriile sale amintiri din copilărie, sentimentul de adormi într-un loc familiar sau tandrețea de a contempla o persoană dragă în timp ce doarme.

Per total, opera reprezintă o tânără adormită profund și cuprinsă într-un fotoliu amplu, însoțită de un pluș drăgăstos. Postura sa încrețită, fața senină, mâna abandonată pe margine și picioarele îndoite transmit o senzație extraordinară de calm și protecție. Roșul intens al hainei, albastrul fotoliului, rozul pernelor și verdele fundalului formează o armonie caldă și expresivă ce învăluie scena într-o atmosferă intimă. Dincolo de a surprinde un simplu moment de odihnă, tabloul evocă inocența, siguranța căminului, permanența amintirilor din copilărie și frumusețea tăcută a clipelor cotidiene."