Cesare Mainella (1885-1975) - Farra di Gradisca

Mainella Cesare
Născut la Veneția 9/06/1885 - 21/01/1975
Tehnică: Tempera și creionate pe carton
Titlu: Farra di Gradisca
Anul: 1918
Măsuri: cm 58,5x42,5

Se naște într-o familie de artiști: tatăl, Raffaele, a fost acuarelist și arhitect, cunoscut la Veneția și în Franța, în timp ce mama Fanny era fiica lui Giulio Carlini, celebru portretist al secolului al XIX-lea, de altfel una dintre primele femei care s-au diplomă la Academia din Veneția. Înaintătorul de botez a fost pictorul Giacomo Favretto. Urmează Academia de Belle Arte din Veneția. Este coleg de studiu al lui Amedeo Modigliani la Academia liberă de Nud. În 1906 obține „Abilitarea pentru predarea desenului în școlile tehnice și normale” împreună cu alți opt candidați, printre care Guido Marussig și Mario Crepet. Corpul didactic în anii de studiu ai lui Mainella este format din nume de marcă precum Ettore Tito pentru desenul de figură, Guglielmo Ciardi și Luigi Nono pentru pictura de sat și de mare, Antonio Zotto pentru anatomie și Pietro Paoletti pentru istoria artei. Își perfecționează studiul figurii și al compoziției sub îndrumarea portretistului Laurenti și la Positano își îmbogățește calitățile picturale cu peizagistul napoletan Vincenzo Caprile. Acolo experimentează o tehnică particulară de pictură în tempera asemănătoare uleiului pe care Mainella o va aminti sub numele de tempera Caprile. În final își completează studiile la Academia Grand Chaumière din Paris unde se înscrie în 1911 la secția de pictură și încizii, perfecționând astfel cunoștințele despre tehnicile grafice (faza gravură în oxigen, aquaforte) și litografie. Împreună cu Semeghini și Gino Rossi este unul dintre primii expozanți la Ca’ Pesaro, iar cu Italico Brass este printre cei mai mari animatori ai Cercului Artistic din Palatul Închisurilor din Veneția. Spiritul său aventuros îl poartă, încă tânăr, în Argentina unde primește mai multe însărcinări de prestigiu. La izbucnireaPrimului Război Mondial se întoarce în Italia pentru a participa ca voluntar. După zece ani de activitate la Veneția, pleacă din nou în 1928 spre Peru, stabilindu-se în Lima, unde își expune operele cu succes până la a fi chemat să decoreze criptă a catedralei S.M. Ausiliatrice. Întors în Italia, în 1936 decide din nou să plece spre Abisinia. La Addis Abeba execută mari decorări murale în palatul viceregelui Rodolfo Graziani, pe lângă portrete și peisaje. Perioada africană este întreruptă de o scurtă revenire la Napoli, unde este chemat să amenajeze în 1940 pavilionul Etiopian la Expoziția de la Lumea de Dincolo. Apoi rămâne blocat în Africa din cauza Evenimentelor militare și, ca prizonier civil, este transferat în Rhodesia de Sud, unde rămâne încă șase ani. Acolo execută numeroase portrete, peisaje și studii pe care le va expune ulterior în ultima sa expoziție la Veneția, la Bevilacqua La Masa, în 1968."