Matteo Ciffo - Frammenti - Tritone

- Sculptură contemporană a lui Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Frammenti-Tritone
- Anul 2026. Ediția nr. 1/8 - Semnată și autenticată de către artist, cu certificat de autenticitate
- Material: fuziune la rece din pulberi de marmură și piatră
- Condiții excelente


Colecția FRAMMENTI

Raportul cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Aceste forme, asociate în mod istoric ideii de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, sunt puse ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redesenare.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, disociată și reconfigurată, dezvăluind propria sa natură instabilă. Volumul se deschide, se desparte în blocuri și fragmente, generând o structură nouă în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea perfecțiunii ca stare absolută. Ceea ce pare etern dezvăluie vulnerabilitatea sa. Forma clasică supraviețuiește, dar este transformată: nu mai este simbol al nemuririi, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.


MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, pe transformarea acesteia și pe memoria pe care o păstrează. Lucrările mele se nasc dintr-o relație directă cu materiale nobile și complexe precum pulberi de marmură și piatră, pigmenți naturali, pământuri armene, oxizi și metale. Nu le privesc ca simple instrumente expresive, ci ca prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea renașterii.

Printr-un proces pe care îl consider mai ritual decât sculptural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica pornește din observație și din dorința de a reda Viață ceea ce a fost măcinat, părăsit sau uitat. Fragmentele și deșeurile, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materia inițială pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja o poveste în ele. Le descompun și le reconstituiesc, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei condiții noi. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine ceva diferit.

Parcoursul dobândește forma unei transformări ce depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja existența lor, le descompun și le reconstitui pentru a genera forme și identități noi. Fiecare creație pornește dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un status continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care incarnă o contradicție profundă: aparent veșnice și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imutabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face ca materia să devină parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul înconjurător.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar veșnicia se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autor, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu urmărește controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmentele, urmele și absențele coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Formații apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între permanență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.