Wxyz (1980) - "322-1"

Astăzi, în loc să caute un zid, Wxyz îl creează.
322-1 s-a născut din evoluția lucrului lui Wxyz: trecerea de la o practică a graffiti-ului la o cercetare aprofundată în jurul materiei urbane. timp de mulți ani, spațiul public a fost teatrul său de expresie. Picta pe pereți, dar ceea ce îl interesa nu era doar gestul graffiti-ului. Își dorea, mai întâi, ca intervenția sa să dialogheze cu suportul, nu să acopere în întregime. Zidul făcea parte integrantă din operă.
Căuta pereții albi, pe care nu fusese niciodată pictat, al căror suprafețe fuseseră deja transformate de timp. Betonul, urmele de umezeală sau straturile succesive de vopsea formau un vocabular pe care nu dorea să-l șteargă. Aceste materii absorbrau vopseaua, o rețineau, o dezvăluiam diferit. Ele purtau deja o memorie.
Wxyz nu a pictat niciodată locuri destinate să dispară din cotidianul său. Intervenea în cartierele în care trăia. Aceste ziduri făceau parte din peisajul său familiar. Pictându-le, nu căuta să cucerească un teritoriu; transforma peisajul în care urma să continue să evolueze el însuși. Cu timpul, a înțeles că poate se addrsa mai mult trecătorilor decât lui înșuși, celui care va fi poate peste câteva zile, luni sau ani.
încet, materia urbană a devenit adevăratul subiect al lucrării sale.
Astăzi, betonul, lemnul, gresia sau bronzul devin terenuri de experimentare unde materia este modelată, sculptată, șlefuită, uneori vopsită. Gestul său rămâne acela de intervenție, dar suportul său este de acum sculptat.
322-1 s-a născut în timpul izolării, în timp ce Wxyz își împărțea o bună parte din timp în atelier cu fiul său. Până atunci, munca lui se baza în mare parte pe primele patru litere ale alfabetului — W, X, Y și Z. Pe măsură ce schimburile lor avansau, a înțeles că aceste forme nu trezeau aceleași emoții ca o siluetă capabilă să evoce o prezență. A abandonat treptat litera în favoarea unei figuri intenționat elementare, situate undeva între personaj, clădire și simbol.
Fiul lui o vedea ca pe o ființă vie; el o vedea ca pe o formă suficient de simplă și abstractă pentru a continua să vorbească despre oraș.
322-1 nu este un personaj în sens narativ. Este un fragment de materie urbană care prinde viață. O porțiune de oraș devenită prezență.
Ceea ce îl interesează pe Wxyz în oraș nu este ordinea lui, ci tot ceea ce îi scapă.
El a crescut înconjurat de beton, unghiuri drepte și fațade concepute pentru a fi netede, regulate, aproape clinice. Cu toate acestea, nicio arhitectură nu rămâne neatinsă. Fisuri, ciobiri, reparații, demolări sau suprapuse de materiale sunt tot atâtea accidente care relevă timpul și prezențele umane. Exact aceste locuri hrănesc cercetarea lui.
Când o clădire este demolată, pereți interiori apar brusc la lumina zilei. Inimile de tapet, straturi de vopsea sau urme de uzură devin vizibile în timp ce erau menite să rămână ascunse. Wxyz iubește ideea că pereții dețin o formă de intimitate. Ei păstrează în tăcere urmele vieților care i-au traversat, până în momentul în care un eveniment le dezvăluie.
Numele 322-1 face referire la articolul 322-1 din Codul penal francez, care sancționează degradarea voluntară a bunurilor altora. Sub această calificare, intervențiile de graffiti sunt cel mai frecvent desemnate.
Wxyz a ales acest nume ca o ghicitoare și ca o răsturnare de perspectivă. Nu s-a recunoscut niciodată într-o viziune a graffiti-ului redusă la distrugere. Artiștii care l-au inspirat căutau mai întâi să aducă ceva spațiului public, să stabilească un dialog cu orașul mai degrabă decât să-l degradeze. A picta un zid a fost întotdeauna, pentru el, o modalitate de a oferi ceva unui loc: un gest adresat, fără a ști dacă va fi primit, înțeles sau acceptat. Numele 322-1 păstrează astfel urma acestei contradictii: o intenție de împărțire care, din punct de vedere juridic, intra în degradare.
Fiecare 322-1 este conceput ca un fragment de materie urbană. O porțiune de oraș care păstrează urmele timpului, ale uzajelor și ale prezențelor umane. O materie care, transformându-se, ajunge să spună puțin din ceea ce a trăit.