Montiel-1985 - "ALTA MAR"

În nemărginita imensitate a oceanului, unde orizontul se pierde între apă și cer, această navă înaintează ca o metaforă a existenței umane. Nu navigă doar pe valuri; străbate totodată și teritoriile neliniștite ale memoriei, timpului și destinului.

Carena, marcată de uzură, vorbește despre călătoriile acumulate, despre furtuni depășite și tăceri împărtășite cu marea. Materia dezvăluie urmele experienței, amintindu-ne că orice transformare lasă o amprentă și că orice cicatrice conține o poveste.

Marea, reprezentată ca o putere vie și schimbătoare, simbolizează ceea ce scapă de sub controlul nostru: ciclurile naturii, mișcările vieții și curenții invizibili care ne ghidează pașii. În fața acelei imensități, nava se transformă într-un act de rezistență, o afirmație a voinței umane de a merge înainte chiar și când direcția nu este pe deplin vizibilă.

Luna, suspendată în depărtare, funcționează ca un punct de orientare și contemplare. Este prezența tăcută a necunoscutului, lumina pală care însoțește pe cei care străbat noaptea în căutarea sensului.

Alta Mar este o reflecție despre călătoria interioară. O invitație să recunoaștem că, la fel ca această navă, toți suntem corpuri în tranzit: construiți din experiențele noastre, împinși de visele noastre și susținuți de speranța de a ajunge la noi maluri.