Juan Fuster - Rocas en la orilla






Deține o diplomă de master în Film și Arte Vizuale; curator, scriitor și cercetător experimentat.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 139085 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Rocas en la orilla, operă a lui Juan Fuster din 2005, lemn asamblat şi vopsit, semnată, în stare bună, dimensiuni 69 cm lăţime, 85 cm înălime şi 9 cm adânime.
Descriere de la vânzător
Roci în țărm (2009)
Lemn asamblat și vopsit. 85 × 69 × 9 cm.
Opera este însoțită de un certificat de originalitate semnat de artist.
Realizată în 2009, Rocas en la orilla aparține unei etape din traseul lui Juan Fuster marcată de integrarea picturii, asamblajului și construcției spațiale. Opera dezvoltă un limbaj geometric abstract în care lemnul capătă o importanță crucială.
Listele și fragmentele de lemn se asamblează formând o structură de plane verticale, orizontale și diagonale, combinând suprafețe naturale cu altele vopsite în contraste vii de culoare. Această dispoziție generează un echilibru între ordine și dinamism, în timp ce relieful real al materialelor introduc profunzime și transformă pictura într-un obiect tridimensional.
Titlul propune o evocare a peisajului litoral. „Stâncile” nu apar reprezentate figurativ, ci sugerate prin acumulare, suprapunere și soliditate a diferitelor elemente. Opera stabilește astfel un dialog între natură și construcție, între materie și geometie, situându-se în acest teritoriu intermediar între pictură, relief și sculptură care caracterizează o parte esențială a producției lui Fuster.
Roci în țărm (2009)
Lemn asamblat și vopsit. 85 × 69 × 9 cm.
Opera este însoțită de un certificat de originalitate semnat de artist.
Realizată în 2009, Rocas en la orilla aparține unei etape din traseul lui Juan Fuster marcată de integrarea picturii, asamblajului și construcției spațiale. Opera dezvoltă un limbaj geometric abstract în care lemnul capătă o importanță crucială.
Listele și fragmentele de lemn se asamblează formând o structură de plane verticale, orizontale și diagonale, combinând suprafețe naturale cu altele vopsite în contraste vii de culoare. Această dispoziție generează un echilibru între ordine și dinamism, în timp ce relieful real al materialelor introduc profunzime și transformă pictura într-un obiect tridimensional.
Titlul propune o evocare a peisajului litoral. „Stâncile” nu apar reprezentate figurativ, ci sugerate prin acumulare, suprapunere și soliditate a diferitelor elemente. Opera stabilește astfel un dialog între natură și construcție, între materie și geometie, situându-se în acest teritoriu intermediar între pictură, relief și sculptură care caracterizează o parte esențială a producției lui Fuster.
