"MONTIEL"(1985) - "FOTOGRAMA"

Fotograma prezintă corpul peștelui ca o imagine staționară, un moment suspendat între ceea ce este natural și ceea ce este construit. Opera pornește de la o figură recunoscută, dar o descompune vizual prin fragmente, texturi, linii și forme geometrice care par a aparține unor momente diferite ale aceleiași imagini.
Titlul face referire la fotogramă ca unitate minimă a unei secvențe vizuale: o imagine fixă care conține posibilitatea mișcării. În această lucrare, peștele pare să fi rămas oprit într-un moment determinat, ca și cum ar fi un fragment extras dintr-un film sau dintr-o amintire. Diferitele sale planuri și materiale sugerează că ceea ce vedem nu este o reprezentare statică, ci înregistrarea unui proces, a unei mișcări care a rămas întreruptă.
Fragmentează anatomia generează o tensiune între continuitate și ruptură. Înotătoarele, solzii și structurile interne se reorganizează într-o compoziție în care fiecare element funcționează ca parte a unei imagini mai mari. Zonele geometrice introduc o dimensiune aproape cinematografică: corpul pare să fie străbătut de diferite temporalități, cadre sau momente suprapuse.
Contrastul dintre nuanțele calde ale fundalului și azururile, ocrurile, albul și negrul figurii întărește acest sentiment de imagine revelată, intervenită și oprită. Peștele încetează să mai fie doar un animal, devenind un soi de înregistrare vizuală: un moment care păstrează urmele a ceea ce s-a întâmplat înainte și a ceea ce ar fi putut să se întâmple după.
Fotograma plantează, așadar, o reflecție asupra timpului, memoriei și imaginii ca fragment. Fiecare parte a peștelui funcționează ca o amprentă a unei mișcări pe care nu mai putem vedea. Opera îngheață un moment, dar în același timp lasă deschisă posibilitatea de a imagina ceea ce s-a petrecut înainte și ceea ce va continua după acel moment suspendat.