Matteo Ciffo - Frammenti - Eracle

- Sculptură contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlu Fragmente-Eracle
- Anul 2026. Ediția nr. 7/8 - Semnată și autentificată de artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Turnare la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția FRAMMENTI

Compararea cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Acele forme, istorice asociate cu ideea de perfecțiune, veșnicie și memorie colectivă, sunt asumate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, descompusă și reconstituită, dezvăluind propria natură instabilă. Volumul se deschide, se separatează în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare veșnic dezvăluie propria vulnerabilitate. Forma clasică supraviețuiește, dar este transformată: nu mai este simbolul nemuririi, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.




MATTEO CIFFO

Născut la Biella în 1987, încă din 2007 dezvolt un demers axat pe material, pe transformarea lui și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea izvorăște dintr-o relație directă cu materiale nobile și complexe, precum pulberi de marmură și piatră, Pigmente naturale, pământuri armean, oxiduri și metale. Nu le consider doar ca instrumente de expresie, ci ca prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea renașterii.

Printr-un proces pe care îl consider mai mult ceremonial decât sculptural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica pornește de la observație și de la dorința de a reda viață acelora ce au fost fragmentați, abandonați sau uitați. Fragmentele și deșeurile, adesea rezultate din muncile altor pictori/scultori, devin materia de origine pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în sine o istorie. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine altceva.

Călcâiul traseului ia forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alquemică. Folosesc materii care deja au avut o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme noi și identități noi. Fiecare creație pornește dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stat continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imuabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție face din material o parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și cu mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca o experiență vie și umană. Materialul nu este subordonat, ci devine coautoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu urmărește controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe conviețuiesc și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile emerg ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.