Matteo Ciffo - Frammenti - Tritone

- Sculptură contemporană a lui Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlul Fragments-Triton
- Anul 2026. Ediția nr. 1/8 - Semnată și autenticată de artist, cu certificat de autenticitate
- Materiale: Fuzionare la rece a pulberilor de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția FRAMMENTI

Compararea cu sculptura clasică reprezintă un element central al acestei colecții. Acele forme, istoric asociate cu ideea perfecțiunii, eterne și memoriei colective, sunt asumate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire.
Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitivă. Este întreruptă, descompusă și re-compusă, dezvăluind propria natură instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o nouă structură în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil.
Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare etern dezvăluie propria vulnerabilitate. Forma clasică supraviețuiește, dar este transformată: nu mai simbol al nemuririi, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.



MATTEO CIFFO

Născut în Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare axată pe materie, pe transformarea acesteia și pe memoria pe care o păstrează. Lucrările mele pornesc de la un contact direct cu materiale nobile și complexe precum pulberile de marmură și piatră, pigmenți naturali, luturi armean, Oxizi și metale. Nu le consider simple instrumente de exprimare, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilitatea renașterii.

Printr-un proces pe care îl consider mai mult ceremonial decât scultural: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica pornește de la observație și de la dorința de a reda viață ceea ce a fost fragmentat, părăsit sau uitat. Fragmentele și resturile, adesea provenite din lucrul altor sculptori, devin materie originară pentru lucrările mele.
Este vorba despre materiale care poartă deja în sine o istorie. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei condiții noi. Fiecare operă se evidențiază dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine altceva.

Drumul ia forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme și identități noi. Fiecare creație nășește dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stadiu continuu de schimbare.
Cercetarea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Ceea ce pare imuabil dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție transformă materia în parte activă a lucrării, implicată într-un dialog constant cu timpul și cu mediul.
Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și ale propriei evoluții.

Autodidact, am construit drumul meu prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu vizează controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmentele, urmele și absențele coexistă și se regenerează.
Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile răsar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.