Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul - Lithographic licensed print - 2004

Litografie de Joan Miró (*)
Această lucrare redă una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru ilustrarea volumului de poezii „Parler Seul” (**) (Vorbește doar), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editată de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizată pe hârtie Vellum din bumbac 100% cu greutate mare (220 g).
Semnată pe placa de tipărire.
Ștampilă a editurii și a Sucesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Ediție: 1000 ex.
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelentă (această lucrare nu a fost niciodată înramată sau expusă și a fost întotdeauna păstrată în dosar profesional de artă, motiv pentru care se află în stare perfectă).

Lucrarea va fi manipulatată și ambalată cu grijă într-un pachet din carton plat, întărit. Expedierea va fi certificată cu număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, asigurare completă pentru valoarea finală a lucrării, cu rambursare integrală în caz de pierdere sau deteriorare, fără niciun cost pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și și-a început studiile artistice. A urmat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, cele care îi formează în calitate de persoană și artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și, mai târziu, New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul față de agitația intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii 20 împreună cu poeții suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să-l cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre dadaism și suprarealism.
Il stimulul expresionismului abstract îl descoperă în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase întotdeauna. Acolo s-a concentrat pe lucrul în sculpture și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig, mai întâi, și apoi în cel din Mallorca va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor constitui fundalul pentru unele dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neadherentă la niciun curent anume. Conținutul în forme și în manifestările publice, este prin intermediul actului plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va duce să creeze un limbaj unic și extrem de personal care îl situează ca pe unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile spontan spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră, cu foarte puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost pusă în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale de Miró, dintre care 49 în culoare, dintre acestea 18 fiind hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A mers la academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, cele care îl formează ca persoană și artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul față de agitația intelectuală din Paris, unde s-a mutat în anii ’20 împreună cu poeții suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai vremii sale. Acolo a ajuns să-l cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract îl descoperă în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase întotdeauna. Acolo s-a concentrat pe lucrul în sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig, mai întâi, și apoi în cel din Mallorca va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor constitui fundalul pentru unele dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neadherentă la niciun curent anume. Conținutul în forme și în manifestările publice, este prin intermediul actului plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va duce să creeze un limbaj unic și extrem de personal care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale de Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.