Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul

Litografie de Joan Miró (*)
Această lucrare reconstituie una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra cartea de poezii „Parler Seul” (**) (Alo, vorbește singur), scrisă de Tristan Tzara în 1947.
Editată de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizată pe hârtie Vellum din bumbac 100% cu greutate mare.
Semnată pe placă.
Ștampilă a editurii și a Succesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Editie: 1000ex.
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Stare: Excelentă (această operă nu a fost niciodată înramată sau expusă și a fost întotdeauna păstrată într-un dosar profesional de artă, motiv pentru care se află în stare perfectă).

Opera va fi manipulată și ambalată cu grijă într-un colet plan din carton rigid. Expedierea va fi înregistrată și va avea un număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, asigurare completă pentru valoarea finală a operei cu rambursare integrală în caz de pierdere sau avarie, fără niciun cost pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A frecventat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, cele care îl vor forma ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală pe care o trăiește în Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci alături de poeții suprarealisti și de cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus împreună cu Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plinul celui de-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va stabili în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase mereu. Acolo s-a concentrat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig, mai întâi, apoi în cel din Mallorca, va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul unor dintre investigațiile sale tehnice și formele lor. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neadnistrată la vreun curent determinat. Încărcat în forme și în manifestările publice, este prin actul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va purta să creeze un limbaj unic și extrem de personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului al XX-lea.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile, strălucitor de spontane și amorfe, ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale de Miró, dintre care 49 în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte. (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut la Barcelona, unde a crescut și a început studiile sale artistice. A frecventat Academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care doreau să lucreze într-un mod mai tradițional. Mai târziu a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele lui emoționale, cele care îl vor modela ca persoană și ca artist, sunt în esență Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va fi contrapunctul la agitația intelectuală din Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci alături de poeți suprasiliști și de cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus împreună cu Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Sprijinul expresionismului abstract l-a descoperit în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plinul celui de-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de muncă, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase mereu. Acolo s-a axat pe lucrul la sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig întâi și în cel din Mallorca apoi va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi cadrul pentru unele dintre investigațiile sale tehnice și formale. Miró fuge de academism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, neadnistrată la niciun curent determinat. Conținut în formele și în manifestările publice, este prin actul plastic unde Joan Miró își arată rebeliunea și o mare sensibilitate față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va conduce să creeze un limbaj unic și extrem de personal, care îl plasează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile strălucitor de spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale ale lui Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.