Joan Miro (1893-1983) - Parler Seul - Lithographic licensed print 2004 - COA

Litografie de Joan Miró (*)
Această lucrare reproduce una dintre ilustrațiile create inițial de Miró pentru a ilustra volumul de poezii „Parler Seul” (**) (A vorbi Singur), scris de Tristan Tzara în 1947.
Editat de Maeght Editeur în anul 2004.
Realizat pe hârtie Vellum din bumbac 100% de înaltă calitate (220 g)
Semnat pe placă.
Ștampilă a editurii și a Succesiunii Miró pe verso-ul foii.
Include Certificat de Autenticitate (COA).

Specificații:

- Dimensiuni suport: 60 x 45 cm
- Dimensiuni imagine: 42 x 33 cm
- Anul 2004
- Editie: 1000 exemplare
- Referințe: Cramer 17. Rauch 165
- Provine: Excelent (această operă nu a fost niciodată înramată sau expusă și a fost întotdeauna conservată în dosar profesional de artă, păstrându-se în stare perfectă).

Opera va fi manipulatǎ cu grijă și ambalatǎ într-un pachet plat de carton întărit. Expedierea va fi înregistrată cu număr de urmărire.

Expedierea va include, de asemenea, o asigurare completă pentru valoarea finală a operei cu rambursare integrală în caz de pierdere sau avariere, fără cost pentru cumpărător.

(*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și și-a început studiile artistice. A urmat academia La Llotja împotriva voinței părinților săi, care își doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Ulterior a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, cele care îl formează ca persoană și ca artist, sunt în principal Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va constitui contrapunctul față de agitația intelectuală trăită la Paris, oraș în care s-a mutat în anii douăzeci împreună cu poeții suprarealisti și cu cei mai creativi artiști ai timpului său. Acolo a ajuns să-l cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Push-ul expresionismului abstract îl descoperă în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plin al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul din Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care îl visase mereu. Acolo s-a axat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig mai întâi și în cel din Mallorca apoi va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul unor dintre cercetările sale tehnice și formale. Miró scapă de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, nedeclarată ca aparținând vreunui curent determinat. Conținutul în forme și în manifestările publice, este prin însăși actul plastic în care Joan Miró își arată rebeliunea și o sensibilitate mare față de evenimentele politice și sociale ce îl înconjoară. Acest contrast de forțe îl va conduce la crearea unui limbaj unic și foarte personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile spumoase și amorfe, extrem de spontane, desenate direct pe piatră cu foarte puține schițe pregătitoare, au elanul inventiv al versurilor aleatorii ale lui Tzara.
(Editia originală a fost sub supravegherea Maeght Editeur și constă din 72 de litografii originale de Miró, 49 dintre ele color, dintre care 18 sunt hors-texte.) (*) Joan Miró (1893-1983) s-a născut în Barcelona, unde a crescut și și-a început studiile artistice. A frecventat academia La Llotja împotriva voinței părinților, care își doreau ca el să lucreze într-un mod mai tradițional. Ulterior a studiat la Escola d'Art de Francesc Galí și l-a cunoscut pe fauvi și pe cubiști.
Peisajele sale emoționale, cele care îl formează ca persoană și ca artist, sunt în principal Mont-roig, Paris, Mallorca și mai târziu New York și Japonia. Mont-roig, o mică localitate din comitatul Baix Camp, va constitui contrapunctul la agitația intelectuală trăită în Paris, unde s-a mutat în anii douăzeci împreună cu poeții suprarealisti și artiștii cei mai creativi ai timpului său. Acolo a ajuns să-l cunoască pe Arp, Magritte, Brancusi și Giacometti și a expus alături de Dalí, Tanguy, Meret Oppenheim și Max Ernst în mai multe expoziții despre Dadaism și suprarealism.
Stimulul expresionismului abstract îl descoperă în New York în anii patruzeci. Mai târziu, în 1956, în plinul celui de-al Doilea Război Mondial, Joan Miró își va părăsi exilul în Franța și se va instala în Palma de Mallorca, spațiu de refugiu și de lucru, unde prietenul său Josep Lluís Sert va proiecta atelierul pe care întotdeauna și-l dorise. Acolo s-a axat pe lucrul cu sculpturi și ceramică, până la moartea sa în 1983.
Rădăcina în peisajul Mont-roig mai întâi și în cel din Mallorca apoi va fi determinantă în opera sa. Legătura cu pământul și interesul pentru obiectele cotidiene și pentru mediul natural vor fi fundalul unor cercetări tehnice și formele sale. Miró fuge de academicism, în căutarea constantă a unei opere globale și pure, nerevendicate ca aparținând vreunui curent determinat. Conținutul în forme și în manifestările publice este, prin gestul său plastic, modul în care Joan Miró își arată rebeliunea și o sensibilitate deosebită față de evenimentele politice și sociale care îl înconjoară. Acest ansamblu de forțe îl va conduce la crearea unui limbaj unic și foarte personal, care îl situează ca unul dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX.

(**) „Parler Seul” reprezintă o colaborare deosebit de eficace între artist și autor. Imaginile strălucitor spontane și amorfe ale lui Miró, desenate direct pe piatră, cu foarte puține schițe pregătitoare, au verva inventivă a versurilor aleatoare ale lui Tzara.
Editia originală a fost în sarcina Maeght Editeur și constă din 72 litografii originale de Miró, 49 dintre ele în culoare, dintre care 18 sunt hors-texte.