Elizabeth - Cerezos en las Alturas

Operă de artă a artistei Elizabeth, realizată în tehnica ulei pe pânză de înaltă calitate. Dimensiune 61 x 80 cm a picturii. Edición original. Expedierea se va efectua prin compania United Parcel Service (UPS), pentru Spania și Europa, iar prin FedEx pentru restul lumii. Lucrarea va fi rulată, protejată prin mai multe straturi de ambalaj, folie cu bule și plasată într-un tub rezistent. Odată ce lucrarea este plătită, sunt necesari trei zile pentru procesul de ambalare și predare către societatea de transport. Piesa va ajunge la destinatar în termen de zece zile, în funcție de țara de destinație.

Pictorița cubaneză Elizabeth (formare profesională), rezidentă și activă la Havana, dezvoltă o serie de peisaje onirice în care arhitectura casnică se odihnește pe stânci suspendate și echilibre imposibile. Compozițiile sale —între marin și ceresc— propun o reflecție poetică asupra refugiu-lui, memoriei și fragilității a ceea ce poate fi locuit. Cu o gestionare atmosferică a cerului și o paletă vibrantă de albastru, rozuri și verzi, artista creează scene de intensă luminozitate emoțională: ferestre aprinse, șeminee fumegânde, scări care urcă, copaci înfloriți în înălțimi improbabile. Lucrarea combină precizia detaliului cu expresivitatea materiei, realizând imagini cu impact vizual și narativ puternic, capabile să confere contemplării și uimirii.

Aceste piese ale Elizabeth creează un univers în care casa — acel simbol intim de refugiu — devine o idee poetică mai degrabă decât o arhitectură: apare suspendată, ancorată pe stânci imposibile, echilibrată pe turnuri de piatră, izolată pe stâncuțe minimale, ca și cum lumea reală s-ar fi redus la esențial. Există o narațiune tăcută în fiecare scenă: scara care urcă spre necunoscut, fumul care iese dintr-un șemineu ca un semn de viață, ferestrele aprinse care îmblânzesc ceea ce este îndepărtat, iar copacii care, chiar și la înălțimi improbabile, se deschid ca o promisiune de continuitate.

Tema este, în fond, o metaforă despre apartenență și echilibru: „a locui” nu înseamnă doar a fi într-un loc, ci a susține acel loc. Elizabeth transformă peisajul într-o stare emoțională. Piatra — grea, ancestrală — apare lucrată cu volum și nuanțe, cu culori care trec de la violet la ochernă (ocre) și de la albastru profund la verzi mușchiului, ca și cum fiecare stâncă ar păstra memorie și timp. Deasupra, viața: acoperișuri roșii, lemn luminat, frunziș luxuriant. Această tensiune dintre solid și fragil, între ceea ce este stabil și cel suspendat, este locul unde lucrarea respiră cu cea mai mare putere.

În cromatică există o decizie clară: ceruri largi, atmosferice, încărcate de nori care funcționează ca decor și ca muzică. culoarea nu se limitează la „a descrie”; interpretează. Albastrul devine ocean și și distanță; rozurile și portocalele asfințitului aduc o melancolie luminoasă; verzele, uneori intense, introduc speranță și prospețime. Pensula alternă între zone moi (ceruri și vâslări) și momente mai accentuate în frunziș și stâncă, unde se simte gustul pentru contrast și pentru textură. Rezultatul este o imagine cu mare lizibilitate — aproape de basm —, dar cu o adâncime simbolică ce evită ceea ce este decorativ în mod superficial.

De asemenea, iese în evidență simțul compozițional: Elizabeth știe să îndrume privirea cu trasee clare (scări, balustrade, diagonale ale țărmului, curbe de trunchi) și să creeze centre de interes fără a supraîncărca. Păsările, valurile, pietrele din prim-plan sau detaliile ușilor și balcoanelor nu sunt accesorii: sunt semne care activează scena, mici „probe” de realitate într-un lume care își permite imposibilul. Această amestecare între fantezie și adevăr emoțional plasează aceste lucrări într-un teritoriu apropiat de realismul magic pictural: un loc în care ceea ce este extraordinar nu surprinde, pur și simplu se întâmplă.

Această pictură în ulei pe pânză prezintă o scenă onirică și fantastică în care o cabană de lemn rustică și primitoare, cu un acoperiș albastru și o terasă mică, se odihnește pe un stiv de trei mari roci sferice ce se echilibrează precar în mijlocul unui lac de nori pufoși. Un copac luxuriant cu flori de un roz vibrant iese din acoperișul cabanei, dominând compoziția. O scară lungă de lemn se întinde de la baza celei mai mari roci până la platforma care susține cabana, sugerând singura cale de acces către refugiu, în timp ce în fundal se zăresc munțișori domoali și o stol de păsări zburând într-un cer albastru strălucitor. Paleta de culori este bogată și saturată, contrastând tonurile calde ale lemnului și rocilor cu azurii reci ai cerului și norilor, evocând o senzație de izolare liniștită și o tensiune minunată între fragilitatea mediului și stabilitatea refugiu-ului.