Giovanni Greco (1953) - Assedi anacronistici

Notă:
Expediere GRATUITĂ națională
Pentru expedieri INTERNAȚIONALE, dacă achiziționezi mai mult de o operă în același licitație, plătești O singură expediere.
Vă invităm să vizitați platforma noastră de vânzări online „DELAURETISART”
Giovanni Greco (1953, Catania) [Italia]
Email acrilic, pe pânză
semnătura artistului pe față și pe verso;
Certificat de autenticitate
GOVANNI GRECO s-a născut la Catania, oraș în care trăiește și activează. După studiile incomplete de biologie și aprofundări ale studiilor artistice, s-a înscris la Școala Nudi din Catania iar în 1980 își începe activitatea picturală pornind în același timp de la exemplul magrittian și ulterior de Chirico, unde era posibilă rezolvarea a două straturi, aparent contradictorii, visul și realitatea obiectivă, într-o formă de realitate absolută.
La baza cercetării sale stă o puternică fijare spre rezolvarea marilor dileme ale existenței și a raportului dintre sine și lume, încercând să interpreteze „gândirea” uneori – trepte incontrovertibile – opera artistului Giovanni Greco, inefabilă ca mijloc de a arăta într-o lumină nouă problemele fundamentale ale căror răspunsuri mintea noastră nu încetează să le elibereze, ridicând scene de temeri vizuale, de taină a sufletului; mai departe este atras de pictura metafizică și în principal de operele lui G. De Chirico, nu atât pentru alegerile stilistice, cât pentru încărcătura de interes pe care o exprimă într-o coerență compoțională; obiectele, figurile și spațiul însuși devin mase puternice date de volume cromatice închise și cremolose, într-un context în care timpul pare oprit și subiectele sunt suspendate între influența metafizică și chemări neoclasice desprinse din opere ale trecutului, zguduind timpul, într-o lume necunoscută.
Este lumea „éndonèxò”, termen conceput de artist – (éndon-éxò) – unde privirea este clar direcționată spre sine și spre în interiorul lucrurilor, dar în același timp face să se simtă dorința sa de a face ca pictura sa să fie mai aproape de trăirea observatorului, scoțând din adâncurile sufletului și treptat să se substituie, cu forțe noi obscure, spațiile clare și simple ale rațiunii.