René Magritte (1898-1967) - Grande Guerre






A studiat Istoria și a gestionat un catalog online mare, cu 13 ani experiență în librărie veche.
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 139016 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Descriere de la vânzător
René Magritte (1898-1967), (după) - semnat de mână în creion de dl. Charly Herscovici, președintele Fundației MAGRITTE
Litografie pe hârtie vellum BFK Rives.
Rama nu este inclusă
Numerotat / 275 exemplare, semnat în tiraj
Litografia realizată sub controlul Succession Magritte, autentificată prin ștampilă invizibilă Succession, semnată pe partea de jos stânga a plăcii și semnată manual în creion de dl. Charly Herscovici, președintele Fundației MAGRITTE (cu inițiala pe aceeași parte a numărului)
Dimensiuni: 60x45 cm.
René Magritte, renumitul suprarealist belgian, a creat mai multe lucrări intrigante care se joacă cu temele ferestrelor, sferei și norilor. Un exemplu notabil este pictura sa din 1964, „Le Tombeau des Lutteurs” (Mormântul luptătorilor), deși este adesea menționată pur prin elementele sale vizuale datorită compoziției sale izbitoare, aproape arhetipale.
În acest fragment captivant, o fereastră acționează ca un cadru pentru o scenă neașteptată. În loc să dezvăluie un peisaj exterior obișnuit, privitorul este confruntat cu un obiect mare, perfect sferic, adesea descris ca o rocă sau o planetă, care pare să plutească direct în exteriorul foii de sticlă. Această sferă nu se odihnește pe nimic; pur și simplu plutește în mijlocul vederea. Deasupra și în jurul acestei orburi enigmatice, nori stilizați umplu cerul, redați cu calitatea caracteristică, precisă, dar onirică a lui Magritte.
Interacțiunea acestor elemente creează o senzație de familiaritate și de profundă ciudățenie. Fereastra, de obicei poartă către realitate, aici prezintă o viziune imposibilă. Sfera, un obiect de formă geometrică perfectă, sfidează gravitația și contextul natural. Norii, deși naturali, contribuie la atmosfera general tulburătoare, fiind parte din această tablou bizar. Magritte folosește magistral aceste motifuri comune pentru a provoca percepția, invitând privitorul să pună întrebări despre ceea ce este real, ceea ce este imaginar și natura însăși a reprezentării.
René Magritte (1898-1967), (după) - semnat de mână în creion de dl. Charly Herscovici, președintele Fundației MAGRITTE
Litografie pe hârtie vellum BFK Rives.
Rama nu este inclusă
Numerotat / 275 exemplare, semnat în tiraj
Litografia realizată sub controlul Succession Magritte, autentificată prin ștampilă invizibilă Succession, semnată pe partea de jos stânga a plăcii și semnată manual în creion de dl. Charly Herscovici, președintele Fundației MAGRITTE (cu inițiala pe aceeași parte a numărului)
Dimensiuni: 60x45 cm.
René Magritte, renumitul suprarealist belgian, a creat mai multe lucrări intrigante care se joacă cu temele ferestrelor, sferei și norilor. Un exemplu notabil este pictura sa din 1964, „Le Tombeau des Lutteurs” (Mormântul luptătorilor), deși este adesea menționată pur prin elementele sale vizuale datorită compoziției sale izbitoare, aproape arhetipale.
În acest fragment captivant, o fereastră acționează ca un cadru pentru o scenă neașteptată. În loc să dezvăluie un peisaj exterior obișnuit, privitorul este confruntat cu un obiect mare, perfect sferic, adesea descris ca o rocă sau o planetă, care pare să plutească direct în exteriorul foii de sticlă. Această sferă nu se odihnește pe nimic; pur și simplu plutește în mijlocul vederea. Deasupra și în jurul acestei orburi enigmatice, nori stilizați umplu cerul, redați cu calitatea caracteristică, precisă, dar onirică a lui Magritte.
Interacțiunea acestor elemente creează o senzație de familiaritate și de profundă ciudățenie. Fereastra, de obicei poartă către realitate, aici prezintă o viziune imposibilă. Sfera, un obiect de formă geometrică perfectă, sfidează gravitația și contextul natural. Norii, deși naturali, contribuie la atmosfera general tulburătoare, fiind parte din această tablou bizar. Magritte folosește magistral aceste motifuri comune pentru a provoca percepția, invitând privitorul să pună întrebări despre ceea ce este real, ceea ce este imaginar și natura însăși a reprezentării.
