Matteo Ciffo (1987) - Frammenti - Nefertiti

- Scultura contemporană de Matteo Ciffo (Italia - 1987). Titlu Fragments-Nefertiti
- Anul 2026. Ediția nr. 1/8 - Semnată și autenticată de către artist, cu certificat de autenticitate
- Material: Turnare la rece din pulberi de marmură și piatră
- Condiții excelente



Colecția FRAMMENTI

Compararea cu sculptura clasică constituie un element central al acestei colecții. Acele forme, istorically asociate ideii de perfecțiune, eternitate și memorie colectivă, sunt preluate ca punct de plecare și supuse unui proces de fragmentare și redefinire. Forma nu mai este înțeleasă ca o unitate stabilă, ci ca o condiție tranzitorie. Este întreruptă, decompusă și reînscrisă, dezvăluind natura sa instabilă. Volumul se deschide, se separă în blocuri și fragmente, generând o structură nouă în care timpul nu mai este ascuns, ci devine un element vizibil. Această tensiune elimină ideea de perfecțiune ca stare absolută. Ceea ce pare veșnic își dezvăluie vulnerabilitatea. Forma clasică supraviețuiește, dar transformată: nu mai este simbol al nemuririi, ci prezență traversată de timp, expusă la schimbare și restituită într-o nouă dimensiune.







MATTEO CIFFO

Născut în Biella în 1987, din 2007 dezvolt o cercetare centrată pe materie, pe transformarea acesteia și pe memoria pe care o păstrează. Lucrarea mea pornește de la o relație directă cu materiale nobile și complexe, precum pulberi de marmură și piatră, pigmenți naturali, pământuri Armene, oxizi și metale. Nu le consider simple instrumente expresive, ci prezențe vii, purtătoare de timp, istorie și posibilități de renaștere.

Printr-un proces pe care îl văd mai mult ca un ritual decât ca o activitate sculpturală: o renaștere a pietrei ghidată de mâna mea. Practica pornește din observație și din dorința de a reda viață acelora care au fost fragmentați, abandonați sau uitați. Fragmentele și deșeurile, adesea provenite din munca altor sculptori, devin materia originară pentru lucrarea mea. Este vorba despre materiale care poartă deja o istorie în ele. Le descompun și le recompun, generând forme care nu mai aparțin stării lor anterioare, ci unei noi condiții. Fiecare operă apare dintr-un echilibru fragil între pierdere și renaștere, între memorie și posibilitate, făcând vizibil momentul în care materia încetează să mai fie ceea ce a fost și devine altceva.

Călătoria ia forma unei transformări care depășește sculptura tradițională, apropiindu-se de o dimensiune aproape alchimică. Folosesc materii care au avut deja o existență, le descompun și le recompun pentru a genera forme noi și identități. Fiecare creație ia naștere dintr-o tensiune între distrugere și regenerare, între pierdere și memorie, făcând vizibil un stadiu continuu de schimbare. Cunoașterea se confruntă cu materiale care întruchipează o contradicție profundă: aparent eterne și indestructibile, dar în același timp sensibile și vulnerabile. Acelceva ce pare imobilă dezvăluie o natură instabilă, capabilă să reacționeze, să oxideze și să se transforme în timp. Această condiție mută materia într-un rol activ în lucrare, implicată într-un dialog constant cu timpul și mediul.

Perfecțiunea lasă loc fragilității, iar eternitatea se manifestă ca o experiență vie și umană. Materia nu este subordonată, ci devine co-autoare, păstrând pe suprafață urmele gestului, ale procesului și evoluției sale.

Autodidact, mi-am construit parcursul prin experimentare, observație și ascultare. Abordarea nu urmărește controlul, ci însoțirea materialului în transformarea sa. Formele rezultate reflectă funcționarea memoriei: structuri în care fragmente, urme și absențe coexistă și se regenerează.

Această practică explorează materia ca arhivă vie. Sculpturile apar ca prezențe suspendate între ruină și renaștere, între persistență și transformare, redând materiei o dimensiune profund contemporană și umană.