Mască zoomorfă rară - Luba-Hemba - DR Congo

Mască zoomorfică rară – Bangubangu (Bangu-Bangu) – Republica Democrată Congo

Origine : Republica Democrată Congo (Congo-Kinshasa), provincia Maniema, regiunea Kabambare
Cultură / Etnie : Bangubangu (Bangu-Bangu) – complex cultural Luba-Hemba
Material : Lemn sculptat, pigmenți și depuneri vechi semnificative
Suport : Operă însoțită de soclu-ul său de prezentare original, realizat la comandă.

- Un catalog exclusiv și amplu ilustrat însoțește Colecția Wirtz, cu o notiță detaliată dedicată fiecărei opere prezentate. (disponibil la comandă)

- Inedit : Compoziție datată și semnată, intitulată După colecția Wirtz, propunând o evocare picturală a interiorului colecției așa cum ar fi fost reprezentat în 1965.

Proveniență

Colecție particulară veche a unui/a membru al familiei Wirtz, Antwerp (Belgia), familie istoric activă în domeniul călătoriilor.

Conform informațiilor transmise direct de moștenitorul său, acest obiect ar fi fost adus din Congo în anii 1960, apoi conservat în cadrul familiei.

Colecția familială era păstrată cu grijă și prezentată într-o încăpere dedicată în întregime, amenajată în spiritul unui cabinet de colecții privat, unde operele erau reunite și puse în valoare într-un mediu special destinat prezentării lor.

Achiziționat direct de la moștenitor, cu care prezenta vânzare este realizată în colaborare.

Descriere & Studiu al operei

Mască zoomorfă rară atribuită Bangubangu (Bangu-Bangu) din regiunea Kabambare, în Maniema, în cadrul ariei culturale Luba-Hemba.

O piesă brută, sălbatică și aproape deranjantă, care nu caută frumosul convențional ori seducția: impune o prezență.

Fața iese dintr-un volum ovoidal greu, voluntar lipsit de ornamente, traversat de două deschideri oculare adânci care conferă creaturii o privire goală și înspăimântătoare. Între ele coboară un nas lung, drept, masiv, a cărui față este anima cu o succesiune de motive triunghiulare profund încrestate. Această singură linie ornamentală este suficientă pentru a transforma centrul feței într-o veritabilă coloană vertebrală grafică.

Dar mai ales gura conferă măștii caracterul său ieșit din comun.

Deschis ca o cavitate, aproape o gură, păstrează în continuare câteva dinți scunziți. Interiorul este încărcat cu o substanță neagră, densă și neregulată, amestecată cu depozite lăptoase. Întreaga compoziție dă măștii o expresie surprinzător de animalică: ceva feroce, nocturn, aproape carnăvor.

Aici, nimic nu este lustruit sau domolit. Suprafața este profund marcată: pigmenți lacunari, lemn abrazat, zone întunecate, depozite încrustate, scrijeliri, uzuri vechi și multiple variații ale materiei care relatează lungimea existenței fizice a obiectului. Aceste urme nu sunt ascunse; ele reprezintă, dimpotrivă, o parte esențială a puterii sale estetice.

Contrastul dintre resturile mari de pigmenți deschiși și zonele brun-negru creează o piele aproape minerală. În unele zone, lemnul pare gol; în altele, suprafața pare saturată de materii vechi. Această heterogenitate conferă măștii o prezență pe care suprafețele restaurate sau uniformizate artificial nu o pot reproduce.

Artele popoarelor din această regiune a Maniema s-au dezvoltat în contact cu mai multe tradiții învecinate, în special Luba, Hemba, Bembe și Boyo. Se știau ansambluri de măști zoomorfe în această largă zonă culturală, unde figurile animale puteau interveni în reprezentații încărcate de satiră, critică socială sau învățătură morală.

Acest exemplar se remarcă prin integritatea sa și mai ales prin expresia sa absolut fără compromis. Privirea goală, nasul lung zburătăcit, gura deschisă și dinții încă prezenți compun o figură care pare să nu reprezinte un animal anume, ci să întruchipeze o prezență animală — instinctuală, amenințătoare și aproape halucinatorie.

Îi apare o calitate extrem de dificil de redat: aceea a unui obiect care pare încă încărcat de propria lui istorie.

La câțiva metri, silueta sa intrigă. De aproape, materia domină: se pot vedea depozitele, reliefurile, dinții, fisurile, pigmenții și întreaga suprafață modelată de trecerea timpului.

O operă rară, viscerală și extrem de expresivă, în antipodul obiectului decorativ: o mască care păstrează ceva profund neîmblânzit și a cărei prezență pare aproape fizică.