Jacques Fontaine - Des Marques des sorciers - 1860

Jacques Fointaine, Des marques des sorciers et de la reelle. La Lyon, 1611. Reproducere rară și necunoscută din secolul al XIX-lea (circa 1860) tipărită fără dată. Dimensiuni: 19,5 x 11,5 cm, legătorie contemporană în piele pe jumătate, coli marbializate, 45 de pagini (1). În stare foarte bună - o ușoară deschidere la dos, urme normale ale trecerii timpului. Licitație fără minimum de preț!!!!

Jacques Fontaine a fost medicul-curte al Regelui Franței (consilier și medic ordinari al Majestății Sale). Evenimentul: Cartea a fost scrisă sub impactul emoției uriașe provocate de procesul lui Louis Gaufridy din 1611. Gaufridy era un preot din Marsilia acuzat că ar fi un vrăjitor teribil și că ar fi provocat posedarea unor mănăstiare ursuline din Aix-en-Provence. A primit pedeapsa cu moartea și a fost executat. Scopul lui Fontaine: a scris acest scurt tratat doar câteva luni după proces pentru a acorda importanță medicinei în tribunale. Își dorea să demonstreze că medicii (și nu doar preoții sau judecătorii) reprezentau figurile fundamentale pentru a înțelege dacă o persoană era cu adevărat posedată sau dacă încheiase un pact cu diavolul. recunoașterea „Mărcii Diavolului” (Les marques des sorciers)
Fontaine, fiind medic, analizează semnele fizice lăsate de Satana pe corpul vrăjitoarelor. Explică că aceste semne sunt de fapt bucăți de carne moartă create de diavol pe corpul uman. Caracteristica principală a acestor puncte era insensibilitatea totală: dacă erau înțepate cu un ac, nu trebuiau nici să-și facă rău, nici să sângereze. Fontaine revendică rolul medicului ca singurul adevărat expert capabil să realizeze această „expertiză medicală” în timpul proceselor.
2. Realitatea posedării corporale (La réelle possession)
În a doua parte a cărții, autorul constată ideea că posedarea este o ficțiune sau o simplă boală mentală (precum melancolia). Susține ferm că diavolul are putere reală de a lua în posesie fizică corpul unui om, mișcându-l și folosindu-l după bunul său plac. Demontează „trucurile” și strategiile pe care diavolul le folosește pentru a face scepticii să creadă că trupurile nu sunt cu adevărat duse la Sabbat (adunările vrăjitoarelor). Cartea lui Jacques Fontaine este un document fundamental pentru că marchează intrarea oficială a științei medicale în procesele pentru vrăjitorie. În loc să se bazeze doar pe superstiții sau rugăciuni, se căuta o „ dovadă științifică” (insensibilitatea la durere) pentru a condamna inculpatul. A fost un text foarte influent și reeditat de mai multe ori tocmai datorită aparentelor sale autorități medicale."