Mosè Bianchi (1840–1904) - Joke






Specializată în picturi și desene ale maeștrilor clasici din secolul XVII, cu experiență în licitații.
1,200 € | ||
|---|---|---|
300 € |
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 139439 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Joke, o pictură în ulei din secolul al XVIII-lea de Mosè Bianchi, Italia, vândută cu ramă.
Descriere de la vânzător
Moise Bianchi (Monza, 13 ottobre 1840 – Monza, 15 marzo 1904). ( Titlu Scherzo ) pe partea din spate a etichetei numerotată 93, probabil o expoziție/ expoziție realizată . măsurile cu rama cm 93x82; rama este originală
( expedieri în afara Comunității Europene timpii de livrare variază între 15-20 zile lucrătoare pentru documentația de export. Taxe vamale eventuale sunt în sarcina cumpărătorului )
................................................................................................................................................................................
Fiul profesorului de desen și pictor modest Giosuè și al Luigiei Meani, fratele celui mai puțin celebru pictor Gerardo Bianchi, după ce și-a încheiat studiile tehnice se înscrie în 1856 la Academia Brera din Milano, unde este elevul lui Schmidt, Bisi, Zimmermann, Sogni și al directorului Giuseppe Bertini.
Are ca colegi de curs pe Federico Faruffini, Tranquillo Cremona, Daniele Ranzoni și Filippo Carcano, cu care va împărți timp de câțiva ani studioul din Milano de pe via San Primo.
Participă la războiul de Independență din 1859.
Începutul carierei
Primele sale șapte tablouri aparțin liniei romantice, după indicațiile lui Bertini: Portretul Simonettei Galimberti și Portretul Giacintei Galimberti din 1861, păstrate în Muzeele Civice din Monza, Arhiepiscopul Stefano Guandeca îl acuză pe arhiepiscopul Milano Anselmo Pusterla de trădare sacrileagă, 1862, în colecție privată, și Congiura di Pontida, 1862, expus la Brera în 1862 și în 1863.
Își încheie studiile în 1864 și primește comanda a Comunione di San Luigi, pentru biserica parohială Sant'Albino din Monza. Se îndreaptă spre reprezentarea naturalistă, în cadrul gustului narativ al fraților Domenico și Gerolamo Induno, în opere precum Una lezione di canto corale, La vigilia della sagra, 1864, Lo sparecchio dell'altare, 1865, care atrag atenția criticilor asupra picturii sale; însă cu Cleopatra și La Signora di Monza, din 1865, cade în genul melodramatic al picturii romantice pseudo-istorice.
#ClassicInteriorMay
Moise Bianchi (Monza, 13 ottobre 1840 – Monza, 15 marzo 1904). ( Titlu Scherzo ) pe partea din spate a etichetei numerotată 93, probabil o expoziție/ expoziție realizată . măsurile cu rama cm 93x82; rama este originală
( expedieri în afara Comunității Europene timpii de livrare variază între 15-20 zile lucrătoare pentru documentația de export. Taxe vamale eventuale sunt în sarcina cumpărătorului )
................................................................................................................................................................................
Fiul profesorului de desen și pictor modest Giosuè și al Luigiei Meani, fratele celui mai puțin celebru pictor Gerardo Bianchi, după ce și-a încheiat studiile tehnice se înscrie în 1856 la Academia Brera din Milano, unde este elevul lui Schmidt, Bisi, Zimmermann, Sogni și al directorului Giuseppe Bertini.
Are ca colegi de curs pe Federico Faruffini, Tranquillo Cremona, Daniele Ranzoni și Filippo Carcano, cu care va împărți timp de câțiva ani studioul din Milano de pe via San Primo.
Participă la războiul de Independență din 1859.
Începutul carierei
Primele sale șapte tablouri aparțin liniei romantice, după indicațiile lui Bertini: Portretul Simonettei Galimberti și Portretul Giacintei Galimberti din 1861, păstrate în Muzeele Civice din Monza, Arhiepiscopul Stefano Guandeca îl acuză pe arhiepiscopul Milano Anselmo Pusterla de trădare sacrileagă, 1862, în colecție privată, și Congiura di Pontida, 1862, expus la Brera în 1862 și în 1863.
Își încheie studiile în 1864 și primește comanda a Comunione di San Luigi, pentru biserica parohială Sant'Albino din Monza. Se îndreaptă spre reprezentarea naturalistă, în cadrul gustului narativ al fraților Domenico și Gerolamo Induno, în opere precum Una lezione di canto corale, La vigilia della sagra, 1864, Lo sparecchio dell'altare, 1865, care atrag atenția criticilor asupra picturii sale; însă cu Cleopatra și La Signora di Monza, din 1865, cade în genul melodramatic al picturii romantice pseudo-istorice.
#ClassicInteriorMay
