Francesca Woodman - Untitled, 1979 (Self-reflection in a mirror)

Un autoportrait în plin, reflectându-se într-un mare oglină cu ramă din lemn așezată pe podea.
Această imagine arată o lucrare fotografică a artistei americane Francesca Woodman, realizată în New York în jurul anului 1979-1980.
Ea este în mijlocul unor resturi de gips și lemn într-un spațiu dărăpănat, înclinată lateral către un aparat fixat pe un trepied, jucându-se cu perspectivele și efectul de oglindire a propriului său chip prin obiectiv.

Imprimare digitală alb-negru cu peliculare lucioasă. Laminare de suprafață la cald.
Veche copie de montaj Misomex (mașină de replicare a peliculelor sau fișierelor CTP - Computer to Plate - pentru imprimarea plăcilor offset).

Imprimantă SERAG. Rezoluție medie. Tipărire ulterioară 2009
Format 17,3 x 15,5 cm, lipită pe carton lemnos 30 x 24 cm.
În foarte bună stare.
Etichete și adnotări verso.

Originară dintr-o familie de artiști, Francesca Woodman studiază începând cu 1975 la Rhode Island School of Design (Providence), apoi petrece un timp în Roma din 1977 până în 1978. Inspirată de sculpturile baroce, dezvoltă tema îngerului în fotografia sa On Being an Angel (1977-1978).

Prima ei expoziție personală are loc în 1978. La sfârșitul studiilor, pleacă la New York unde lucrează provizoriu ca model și asistentă de fotograf, apoi participă la diverse expoziții colective. Se leagă prietenie cu colecționarul de opere suprarealiste Timothy Baum.

Fotografiile ei întrețin legături strânse cu fotografia suprarealistă, precum jocuri de deformare a corpului feminin, utilizarea obiectelor găsite, preferința pentru interioare dărăpănate.

În ianuarie 1981, publică primul său volum de artist, Some Disordered Interior Geometries. F. Woodman s-a pus aproape în întregime în scenă. Corpul ei face adesea efectul unui fragment sau al unei apariții fugitive, sugerând trecerea.

Fotografiile sale fără titlu (1975-1976) o reprezintă jucându-se cu oglinzile pentru a muliplica mișcarea și efectul iluzoriu al imaginii.