Juan Fuster - Montañas blandas

Montañas blandas, realizată în 2008, face parte dintr-o amplă serie în care artistul explorează posibilitățile expresive ale lemnului ca element principal al compoziției.

Opera este construită pe o bază din MDF și încorporează lemnuri de lățime mare, predominant în nuanțe roșii, lucrate împreună cu acrilice. Rezultatul este o compoziție de marcant caracter expresionist, în care materia, relieful și culoarea își asumă o prezență deosebit de intensă.

În ciuda forței roșilor și a consistenței pieselor de lemn, lucrarea transmite o senzație remarcabilă de luminozitate și deschidere. Lumina pare să pătrundă și să echilibreze intensitatea materiei din compoziție, generând un dialog între densitate și ușurință, între forța gestului și claritatea cromatică.

Utilizarea lemnurilor late conferă, de asemenea, unei piese o dimensiune aproape sculpturală, făcând ca suprafața picturală să capete volum și adâncime. Sierramar reprezintă astfel o cercetare personală asupra relației dintre materie, culoare, textură și lumină, într-un limbaj expresionist cu energie vizuală mare.

O lucrare cu o prezență plastică puternică, deosebit de interesantă pentru colecționari care apreciază experimentarea cu materialele și propunerile picturale de caracter material și expresionist.

Juan Fuster (Elche, 1968) este un artist plastic alicantin ale cărui traject — a fost dezvoltată în jurul cercetării picturale și a încorporării materialelor contemporane în limbajul picturii. A fost inițial format în Design Grafic la Școala de Arte și Meserii din Alicante, iar ulterior și-a extins formarea artistică la School of the Museum of Fine Arts din Boston, unde s-a aprofundat în mod special în desen și pictură.

Din primele sale etape, Fuster a arătat un interes deosebit pentru materie, suprafețe, texturi și posibilitățile expresive ale materialelor, mutând treptat pictura spre teritorii apropiate de colaj, asamblare și sculptură. Lemnul ocupă un loc în mod deosebit semnificativ în această cercetare.

Opera sa a fost descrisă ca un punct de întâlnire între pintura matérique și sculptură, folosind lemnuri, obiecte și alte materiale pentru a construi suprafețe de o mare bogăție vizuală și fizică. În expoziții precum „Aerul care ne tocește” (Universitatea Miguel Hernández, 2006) se remarca deja utilizarea structurilor, lemnului și obiectelor pentru a genera compoziții caracterizate prin volum, culoare, texturi și linii.