MASSIMILIANO MANDAS - SENZA TITOLO





Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 139992 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Massimiliano MANDAS, SENZA TITOLO, original din 2025 pictură acrilică portocalie pe pânză, 40 x 25 cm, semnătură făcută manual pe verso, stil modern, animale ca subiect, din Italia.
Descriere de la vânzător
MASSIMILIANO MANDAS
FĂRĂ TITLU
ACRILIC LUMINISCENT PE PANOU
40X25
SEMNĂ PE DOS
La lumina, totul pare prezent.
Semne, numere, materie, culori: o suprafață traversată de urme care par să apară și să dispară în mod continuu.
Apoi lumina dispare.
Este în întuneric că ceva rămâne.
Nu ceea ce căutăm de obicei, nu ceea ce pretinde atenție, ci o prezență minimă, aproape invizibilă, capabilă să se manifeste chiar când tot restul se retrage.
Opera naște din această contradicție: ceea ce pare mai fragil poate fi ceea ce rezistă cel mai mult.
Lumina nu iluminează doar materia; o dezvăluie.
Iar întunericul nu o șterge: îi permite să arate ceea ce în lumină nu era posibil să vezi.
Moștenirea Minimalului este deci o reflecție asupra a ceea ce rămâne când totul pare să dispară: o urmă, un semn, o memorie, o lumină reziduală.
Poate ceea ce moștenim nu este ceea ce a avut cel mai mult spațiu, ci ceea ce a reușit să reziste în minim.
MASSIMILIANO MANDAS
FĂRĂ TITLU
ACRILIC LUMINISCENT PE PANOU
40X25
SEMNĂ PE DOS
La lumina, totul pare prezent.
Semne, numere, materie, culori: o suprafață traversată de urme care par să apară și să dispară în mod continuu.
Apoi lumina dispare.
Este în întuneric că ceva rămâne.
Nu ceea ce căutăm de obicei, nu ceea ce pretinde atenție, ci o prezență minimă, aproape invizibilă, capabilă să se manifeste chiar când tot restul se retrage.
Opera naște din această contradicție: ceea ce pare mai fragil poate fi ceea ce rezistă cel mai mult.
Lumina nu iluminează doar materia; o dezvăluie.
Iar întunericul nu o șterge: îi permite să arate ceea ce în lumină nu era posibil să vezi.
Moștenirea Minimalului este deci o reflecție asupra a ceea ce rămâne când totul pare să dispară: o urmă, un semn, o memorie, o lumină reziduală.
Poate ceea ce moștenim nu este ceea ce a avut cel mai mult spațiu, ci ceea ce a reușit să reziste în minim.

