Cupă - Argint

CALIC LITURGIC ÎN ARGINTIU
Gioacchino Belli
Roma, în jurul anilor 1815–1822
Attribuție principală pe baza pudelor, caracteristicilor tehnice și a poziției stilistice

DATE CATALOGRAFICE
Artist / atelier: Gioacchino Belli, atribuire principală
Locul execuției: Roma
Cronologie: în jurul anilor 1815–1822
Obiect: Calic liturgic
Material: Argint, cu aurire interioară
Tehnică: Lucru pe plăci, răzuire (tornire), ciocănire, ștanțuire și aurire
Înălțime: 26,5 cm
Diametru cupă: 8,5 cm
Diametru bază: 13 cm
Greutate: 422 g
Ștanțare: ștampilă de atelier G11B și ștampila camerale pontifice post 1815, aplicate în mai multe locuri ale operei
Stare de conservare: Bună, cu urme normale de uzură, oxizări; aurire interioară conservată

DESCRIERE
Elegant calic liturgic din argint, cu proporții armonioase și elegante, caracterizat de un paraplu decorativ rafinat de inspirație neoclasică, în care sobrietatea structurii se îmbină cu un repertoriu ornamental de derivare târziu-eviiu.

Cuva, de formă tronconică ușor bombată, prezintă în partea inferioară o bandă ornamentală continuă alcătuită din frunze lanceolate, proeminente prin ștanțare și definite cu precizie prin ciocănire. Ornamentația se dezvoltă după un ritm regulat și ordonat, valorizând suprafața metalică și subliniind trecerea către subcupă. O modulare circulară, clară și bine marcată, conectează cupa la structura de dedesubt.

Subcupă preia limbajul ornamental al cupei și introduce trecerea către trunchiul printr-o succesiune calibrată de elemente modulante și racorduri circulare.

Trunchiul, articulat în mai multe elemente turnate și modulante, este construit printr-o succesiune de profile circulare, racorduri și forme bombate care îi conferă ansamblului un mers vertical echilibrat. Ornamentația vegetală, împreună cu echilibrul strict al modulărilor, evidențiază caracterul neoclassic al specimenului.

Baza, largă, circulară și treaptată, prezintă o bandă ornamentală continuă cu frunze lanceolate și motive palmiforme. Câmpul central, neted și ușor bombat, creează un contrast eficace cu banda decorativă și conferă bazei o structură vizual solidă, dar în același timp elegant.

Interiorul cupei este aurit, conform destinației liturgice tradiționale a obiectului. Suprafața exterioară păstrează o patină de uzură și urme răspândite ale manoperei, vizibile în special în zonele decorate, elemente care contribuie la percepția autenticității și a calității manufacturate a operei.

PUNZONARE
Calicul poartă mai multe ștanțe, aplicate pe cupă, subcupă și bază, fapte de interes deosebit pentru identificare și încadrarea cronologică a operei.

Printre marcaje se distinge ștampila de atelier G11B, însoțită de bolul camerale pontifice introdus odată cu reforma ștanțării din 1815.

Prezența acestui sistem de marcaje constituie un element cronologic important și permite plasarea obiectului în sfera argintăriei romane de după 1815.

Este de remarcat faptul că ștampila G11B este documentată în legătură cu atelierul lui Gioacchino Belli și s-a spus că a fost utilizată și de fiul său Pietro Belli în perioada imediat următoare morții tatălui.

Această circumstanță face teoretic posibilă o datare a exemplarului până în jurul anului 1825. Cu toate acestea, în cazul specific al acestui calic, ansamblul caracteristicilor stilistice și tehnice — calitatea ornamentului vegetal, stilul neoclassic al structurii, scanarea modulărilor și raportul echilibrat între decor și partitura arhitecturală — indică o probabilitate mai mare de realizare în cadrul producției lui Gioacchino Belli, în special în intervalul 1815–1822.

Attribuție propusă
Gioacchino Belli, atribuire principală

Roma, 1815–1822 circa

INCADRAREA ISTORICO-ARTISTICĂ
Calicul se înscrie în zona producției argintăriei romane din primele decenii ale secolului al XIX-lea, într-o fază caracterizată prin afirmarea treptată a gustului neoclassical, însoțită de persistența motivelor ornamentale de proveniență târziu-evului.

Structura obiectului, riguros articulată prin modulări și profiluri geometrice, este îmbogățită de un repertoriu vegetal format în principal din frunze lanceolate și motive palmiforme. Ornamentația nu supradimensionează structura arhitecturală a calicului, ci se integrează armonios în ea, potrivit unui principiu de echilibru semnificativ pentru cultura neoclassică.

Construcția trunchiului, lățimea bazei și scanarea ordonată a diferitelor părți conferă obiectului un caracter, în același timp elegant, solemn și funcțional destinației liturgice.

Calitatea lucrării în ștanțare și ciocănire, împreună cu răzuirea elementelor structurale și aurirea interioară a cupe, sugerază o producție de nivel artizanal calificat.

STARE DE CONSERVARE
Calicul se prezintă într-o stare bună de conservare, ținând cont de epocă și de destinația de utilizare.

Sunt prezente semne normale de uzură, oxidări, plus urme naturale ale manoperei. Ornamentația prin ștanțare și ciocănire este, în ansamblu, lizibilă și bine conservată.

Aurirea interioară a cupei este conservată, menținând funcția liturgică originară a obiectului.