Alessandro Padovan (1983) - 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)





120 € | ||
|---|---|---|
100 € | ||
15 € | ||
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 139992 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Alessandro Padovan prezintă 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (cu vitrină din plexiglas), ediție unică din 2026, portocaliu pe fier și lemn, 32 × 32 × 12 cm, semnat la mână, origine Italia, vândută de Galerie, în stare excelentă.
Descriere de la vânzător
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale propriei sale-poetici. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuișelor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața portocalie. Șurubul, elementul de obicei asociat asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția lui generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în vreme ce șuruburile ies din planul de susținere, creând o verigă de vibrație vizuală. Dintr-o vedere frontală compoziția pare ordonată și minimalistă; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata ei natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuișorul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol de construcție și distrugere în același timp: ceea ce în mod normal servește la unirea și fixarea este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast între ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Opera artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera în relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în urma Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând la nivelul limbajului vizual și impactului cultural munca unor mari nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
În același timp, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri antic și mărci universal recunoscute ca Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o reinterpretare a consumerismului, a valorii simbolice a mărcii și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acestă abordare face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și de pasionații de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată din marile macturi iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.
Opera se naște dintr-un dialog ideal cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artist al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale propriei sale-poetici. În operele sale, serialitatea elementelor simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
În locul cuișelor folosite de Aubertin, folosesc sute de șuruburi, dispuse după o structură geometrică precisă pe suprafața portocalie. Șurubul, elementul de obicei asociat asamblării, construcției și mecanicii, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția lui generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și adâncimea modifică în mod continuu percepția operei.
Roșul învăluie compoziția ca o suprafață încărcată de energie, în vreme ce șuruburile ies din planul de susținere, creând o verigă de vibrație vizuală. Dintr-o vedere frontală compoziția pare ordonată și minimalistă; privită lateral, însă, iese la iveală adevărata ei natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuișorul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol de construcție și distrugere în același timp: ceea ce în mod normal servește la unirea și fixarea este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast între ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că se naște identitatea operei.
Opera artistului Alessandro Padovan, celebru în întreaga lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera în relicvă contemporană.
Operele acestui artist contemporan se înscriu în urma Pop Art, Screw Art, a artei conceptuale și a artei urbane, evocând la nivelul limbajului vizual și impactului cultural munca unor mari nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
În același timp, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri antic și mărci universal recunoscute ca Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Operele nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal care reflectă o critică și o reinterpretare a consumerismului, a valorii simbolice a mărcii și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acestă abordare face ca operele să fie deosebit de apreciate de colecționari și de pasionații de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptual și artă inspirată din marile macturi iconice, păstrând în același timp o identitate artistică autonomă.

