Alessandro Padovan (1983) - 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass)






Deține o diplomă de licență în istoria artei și un master în arte și management cultural.
56 € | ||
|---|---|---|
53 € | ||
50 € |
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 140462 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
Alessandro Padovan, Unic, 2026, 3D BERNARD AUBERTIN NEW! (con teca plexiglass), galben, cu vitrină de plexiglas, realizat în Italia din fier și lemn, dimensiuni 32 × 32 × 12 cm, semnat manual.
Descriere de la vânzător
Opera se naște dintr-un dialog ideatic cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artistul al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale propriului său poetici. În lucrările sale, serialitatea de elemente simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
Înlocuind cuiele folosite de Aubertin, utilizez sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice precise pe suprafața galbenă. Șurubul, elementul de obicei asociat cu asamblajul, cu construcția și cu mecanica, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și profunzimea modifică în mod continuu percepția operei.
Galbenul îmbrățișează compoziția ca pe o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o anumită vibrație vizuală. Dintr-o perspectivă frontală, compoziția pare ordonată și minimalistă; privită lateral, însă, apare adevărata ei natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construcției și al distrugerii în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că ia naștere identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Lucrările acestui artist contemporan se încadrează în expresia Pop Art, Screw Art, a art-ului conceptual și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural munca unor mari nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sfinte (santic) și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Lucrările nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o relectură a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abordare face ca lucrările să fie deosebit apreciate de colecționari și de pasionații de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, menținând totodată o identitate artistică autonomă puternică.
Opera se naște dintr-un dialog ideatic cu cercetarea lui Bernard Aubertin, artistul al Nouveau Réalisme care a făcut din roșu, din repetiție și din materie elemente centrale ale propriului său poetici. În lucrările sale, serialitatea de elemente simple și cotidiene devine un limbaj capabil să evoce tensiune, energie, distrugere și transformare.
În această operă, însă, tradiția este reinterpretată printr-un element caracteristic cercetării mele: vița.
Înlocuind cuiele folosite de Aubertin, utilizez sute de șuruburi, dispuse conform unei structuri geometrice precise pe suprafața galbenă. Șurubul, elementul de obicei asociat cu asamblajul, cu construcția și cu mecanica, este aici transformat într-un element artistic autonom. Repetiția sa generează o suprafață tridimensională în care lumina, umbra și profunzimea modifică în mod continuu percepția operei.
Galbenul îmbrățișează compoziția ca pe o suprafață încărcată de energie, în timp ce șuruburile ies din plan creând o anumită vibrație vizuală. Dintr-o perspectivă frontală, compoziția pare ordonată și minimalistă; privită lateral, însă, apare adevărata ei natură tridimensională și materială.
Opera nu vrea să fie o simplă citare a lui Aubertin, ci o reinterpretare contemporană a limbajului său, înlocuind cuiul cu șurubul și transformând un obiect industrial într-un semn artistic.
Șurubul devine astfel simbol al construcției și al distrugerii în același timp: ceea ce în mod normal servește la unire și fixare este folosit pentru a crea o suprafață tulburătoare, intensă și profund materială.
Este tocmai în acest contrast dintre ordine și tensiune, construcție și distrugere, bidimensionalitate și tridimensionalitate, că ia naștere identitatea operei.
Operă a artistului Alessandro Padovan, celebru în lume pentru tehnica sa a Screw Art.
Opera este îmbogățită de o vitrină din plexiglas.
Vitrina transparentă izolează și protejează, transformând opera într-o relicvă contemporană.
Lucrările acestui artist contemporan se încadrează în expresia Pop Art, Screw Art, a art-ului conceptual și a artei urbane, evocând prin limbaj vizual și impact cultural munca unor mari nume precum Andy Warhol, Jean‑Michel Basquiat, Banksy, Jeff Koons, Keith Haring, Fontana, Imbue, obey, Padovan, Schifano, Nicole Lubbers, Bani, kev munday invader, murakami și Damien Hirst.
Totodată, cercetarea artistică dialoghează cu imaginarul luxului, al modei iconice și al designului global, evocând simboluri sfinte (santic) și mărci universal recunoscute precum Louis Vuitton, Gucci, Chanel, Hermès, Rolex, Ferrari, Porsche, Lamborghini.
Lucrările nu sunt replici nici colaborări oficiale cu artiști sau mărci menționate, ci creații originale, realizate cu un stil personal ce reflectă o critică și o relectură a consumismului, a valorii simbolice a brandului și a artei ca obiect cultural contemporan.
Acest abordare face ca lucrările să fie deosebit apreciate de colecționari și de pasionații de artă contemporană, Pop Art de lux, street art conceptuală și artă inspirată de marile mărci iconice, menținând totodată o identitate artistică autonomă puternică.
