Montiel-1985 - "ALTA MAR"

În vastitatea oceanului, unde orizontul se dizolvă între apă și cer, această ambarcațiune avansează ca o metaforă a existenței umane. Nu navighează doar pe valuri; străbate și prin tărâmurile neclare ale memoriei, timpului și destinului.

Carena navei, marcată de uzură, vorbește despre călătorii acumulate, furtuni depășite și tăceri împărtășite cu marea. Materia dezvăluie urmele experienței, amintindu-ne că orice transformare lasă o urmă și că orice cicatrice conține o poveste.

Marea, reprezentată ca o forță vie și în continuă schimbare, simbolizează ceea ce ne scapă controlului: ciclurile naturii, mișcările vieții și curenții invizibili care ne ghidează pașii. În fața acestei întinderi, nava Devine un act de rezistență, o afirmare a voinței umane de a merge mai departe chiar dacă drumul nu este pe deplin vizibil.

Luna suspendată în depărtare funcționează ca un punct de orientare și contemplare. Este prezența tăcută a necunoscutului, lumina pală care însoțește pe cei care străbat noaptea în căutarea sensului.

Alta Mar este o reflecție despre călătoria interioară. O invitație la a recunoaște că, la fel ca această navă, toți suntem corpuri în tranzit: construiți prin experiențele noastre, împinși de visele noastre și susținuți de speranța de a ajunge la noi țărmuri.