O mască de lemn - Noi - Coasta de Fildeș
04
zile
20
ore
15
minute
12
secunde
Ofertă actuală
€ 250
Preț de rezervă nu a fost atins
Expert
Selectat de Dimitri André
Deține o diplomă postuniversitară în Studii Africane și 15 ani experiență în Arta Africană.
Estimat € 550 - € 650
 | 250 € | |
|---|---|---|
| 200 € | |
| 175 € |
Protecția cumpărătorului Catawiki
Plata dvs. este în siguranță la noi până când primiți obiectul. Afișare detalii
Trustpilot 4.4 | 140009 recenzii
Evaluat excelent pe Trustpilot.
O mască din lemn a We din Coasta de Fildeș, înălțime 25 cm, greutate 2,6 kg, vândută cu stand, în condiție decentă și original/autentic, proveniență Toulepleu.
Rezumat asistat de inteligență artificială
Descriere de la vânzător
O mască We (Guéré), vestul Coastei de Fildeș, colectată în REGiunea Toulepleu, incluzând stand.
Materiale: Lemn, pigmenți, fibre, scoici de cowrie și clopoței de fier
Această impresionantă mască We ilustrează inventivitatea sculpturală și limbajul vizual expresiv pentru care tradițiile măștilor din vestul Coastei de Fildeș sunt renumite. În loc să urmărească o reprezentare naturalistă, meșterul combină trăsături umane și animale extrem de abstractizate într-o imagine rituală puternică, al cărei aspect dramatic era destinat să inspire atât respect, cât și tăvăgire în timpul reprezentațiilor de mascaradă.
Compoziția este dominată de o botă masivă, proiectată, sculptată cu o gură mare dreptunghiulară, a cărei deschidere adânc înfiptă dezvăluie un rând de dinți ascuțiți. Această arhitectură exagerată evocă imediat calitățile periculoase asociate cu animalele prădătoare, în timp ce transformă în același timp fața umană într-un demon supranatural care există dincolo de categoriile obișnuite de om și bestie. Deasupra botului, nasul triunghiular lat se înalță spre un frunte înaltă, aproape cilindrică, panționată de trei proiecții hemisferice proeminente. Aceste elemente rotunjite creează un echilibru ritmic sculptural, în timp ce întăresc simplitatea monumentală a întregii compoziții.
Ochii în formă de migdală sunt reduși la fâsii orizontale înguste, dând măștii o expresie concentrată, orientată spre interior. Tratarea lor reținută contrastează dramatic cu gura amplă, direcționând atenția privitorului spre caracterul vocal și performativ al măștii. În timpul reprezentațiilor ceremoniale, gura deschisă ar fi amplificat glasul mascatorului, sugerând vizual puterea formidabilă a spiritului întrupat de mască.
Suprafața păstrează o patină frumoasă, îmbătrinită, rezultat al utilizării rituale îndelungate. Marginile netezite, zonele de mângâiere lucioasă și variațiile subtile între nuanțele de gri, maro și negru atestă reprezentații repetate și expunerea pe termen lung la libații, materialele sacrificiale și condițiile de mediu. Această uzură natural dezvoltată contribuie semnificativ la prezența sculpturală a obiectului și reflectă istoricul său ceremoniu activ.
Notabil este culoarul dens de materiale sacrificiale care acoperă partea superioară a botului. O crustă compactă de depozite organice întoarse, intercalate cu pigmenți roșii vii, păstrează dovezi tangibile ale ofrandei rituale efectuate pe o perioadă îndelungată. În loc să fie pur decorativ, aceste creșteri constituie un component integral al eficacității spirituale a măștii, înregistrând acte succesive de consacrare care reînnoiau puterea spiritului întrupat de obiect.
Atârnat sub bărbie este o impresionantă aglomerare de clopoței din bronz forjat atașați la panglici din fibre răsucite, împodobite cu scoici de cowrie. În timpul reprezentației, aceste clopoței ar fi produs o rezonanță metalică continuă însoțind mișcările dansatorului, transformând prezența vizuală a măștii într-o experiență multisenzorială. Sunetul anunța sosirea spiritului, în același timp întărind autoritatea sa supranaturală. Scoicile de cowrie, mult timp asociate în Africa de Vest cu prosperitatea, prestigiul și protecția spirituală, au sporit potența ritualică a ansamblului.
Perforațiile din partea posterioară și laterală indică atașarea unui costum din fibre substanțial, care să fi acoperit complet performerul. La fel ca în multe măști We importante, fața din lemn sculptat a fost doar piesa centrală vizibilă a unui ansamblu mult mai mare de mascaradă, în care costumul, mișcarea, ritmul și sunetul funcționau ca componente inseparabile ale reprezentației.
Măștile de acest tip erau utilizate de asociațiile de bărbați puternici responsabile cu reglementarea socială, inițierea, autoritatea judiciară și protecția comunității. Apărute doar la ocazii ceremoniale semnificative, ele reprezentau spirite ale pădurii a căror autoritate transcendea cea a membrilor individuali ai societății. Reprezentările lor îmbinau spectacle-ul teatral cu eficacitatea religioasă, reafirmând ordinea socială în timp ce mențineau comunicarea între lumea umană și tărâmul ființelor supranaturale puternice.
Geometria extrem de abstractă, volumele dramatice ale sculpturii și conservarea remarcabilă a accretelor rituale plasează acest exemplar printre cele mai captivante expresii ale lemnului We. Măști comparabile au fost publicate în We Masks, 5 Continents Editions, unde exemplele la fel de monumentale ilustrează diversitatea remarcabilă și sofisticarea artistică a tradițiilor de mascadă We. Măștile prezentului exemplar împărtășesc cu aceste lucrări documentate jocul dinám între abstracție și forța expresivă care au consacrat sculptura We printre cele mai distinctive realizări ale artei din Africa de Vest.
Alain-Michel Boyer
We
5 Continents Editions, Milano, 2019
ISBN 978-88-7439-868-3
Un studiu modern extrem de recomandat despre arta We și tradițiile de mascado. Boyer prezintă We ca una dintre marile culturi centrate pe masca din Africa de Vest, examinând diferitele tipuri de măști, funcțiile sociale și rituale, dezvoltarea stilistică și extraordinarul putere expresivă a sculpturii We. Publicația este deosebit de valoroasă pentru studiul și clasificarea măștilor monumentale caracterizate prin trăsături agresive, hibride și asemănătoare animalelor, cum ar fi măști puternice de spirit din pădure cu gură exagerată, dinți și volume sculpturale impresionante.
Eberhard Fischer
Hans Himmelheber
The Arts of the Dan in West Africa
Museum Rietberg, Zürich, 1984
Deși este axat în primul rând pe arta Dan, această publicație emblematică este indispensabilă pentru studiul măștilor We/Guéré datorită legăturilor istorice, geografice și culturale strânse dintre aceste tradiții învecinate. Autorii oferă analize importante ale tipologiilor de măști, funcțiile rituale, tratamentul suprafeței, patina acumulată, urmele de utilizare și relația complexă dintre mască, performer și comunitate. Cartea rămâne una dintre cele mai importante referințe pentru înțelegerea tradițiilor de mascadă ale regiunii forestiere din vestul Coastei de Fildeș și interrelațiilor lor artistice.
Informant Bakari Bouaflé
Inv. No. MAZ18810
Povestea Vânzătorului
Angajamentul lui Wolfgang Jaenicke față de arta africană nu a început în teren sau pe piață, ci într-un spațiu mai liniștit, mai interior — printre hârtii, cărți și obiecte care aparțineau tatălui său. Arhiva despre fostele colonii germane nu a fost organizată pentru a spune o singură poveste; sugera multe. Invita criticarea, mai degrabă decât venerarea, și i-a învățat pe Jaenicke încă de devreme că obiectele nu sunt niciodată mut. Ele poartă timpul în ele — fractură și continuitate ținute în aceeași formă — și cer să fie citite la fel de cu grijă precum textele.
Timp de peste o jumătate de secol, Jaenicke a lucrat ca colecționar, comerciant și intermediar, deși nici unul dintre aceste termene nu surprinde cu adevărat forma practicii sale. Ceea ce obișnuit să fie grupat, prea ușor, sub titlul „Arta tribală” nu i-a părut niciodată o categorizare închisă sau istorică pentru el. Este, în schimb, un set de tradiții vii, negociind constant prezentul. Pregătirea sa academică — în etnologie, istoria artei și drept comparat — i-a oferit o gramatică. Limba însăși a învățat-o în altă parte. În Mali, Camerun, Coasta de Fildeș, Burkina Faso, Togo și Ghana, cunoașterea a apărut treptat, prin întâlniri repetate care s-au solidificat în relații, și prin încredere construită nu toate odată, ci de-a lungul anilor.
Mali a devenit nucleul gravitațional al acestei experiențe. Între 2002 și 2012, Jaenicke a trăit și lucrat în Bamako și Ségou, unde a condus Tribalartforum, o galerie deasupra râului Niger. Spațiul se rezista unei cronologii ușoare. Sculpturi și ceramică împarțeau încăperea cu fotografii, iar operele lui Malick Sidibé — imagini ale tineretului malianez din anii 1970, încrezătoare și exuberante — atârnau alături de forme rituale mai vechi. Efectul nu a fost nostalgic, ci clarificator: trecutul și prezentul nu se anulează reciproc; se ascut unul pe celălalt.
Războiul din 2012 a încheiat acest capitol în mod brusc, așa cum războaiele tind să facă. Dar nu a dizolvat munca. Împreună cu Aguibou Kamaté, Jaenicke s-a regrupat în Lomé, mai aproape de locurile de origine a multor obiecte și de rutele pe care continuă să circule. Din 2018, Berlinul a devenit încă un punct pe acest traseu. Galerie Wolfgang Jaenicke operează acum în opoziție cu Palatul Charlottenburg, susținută de o echipă mică de specialiști. Accentul său se concentrează, în special, pe bronzuri și terracotte din Africa de Vest — materiale modelate de pământ și foc, și de forme de memorie care rezistă la traducerea ușoară.
Ceea ce distinge practica lui Jaenicke nu este doar întinderea geografică, ci tensiunea ei internă. Munca de teren este asociată cu cercetarea privind proveniența; comerțul este tratat ca inseparabil de responsabilitate. În colaborare cu muzee și inițiative academice, circulația este încadrată nu ca extracție, ci ca un proces etic neterminat. Scopul nu este de a îndepărta obiectele din lume și a le sigila, ci de a le menține lizibile în cadrul ei — de a le permite să continue să vorbească, chiar și pe măsură ce condițiile discursului lor se schimbă.
------------
Galerie Wolfgang Jaenicke este o galerie cu sediul în Berlin, specializată în sculptură din Africa de Vest, bronzuri, terracotte, măști și artă africană contemporană. Este condusă de Wolfgang Jaenicke, a cărui activitate combină colecționarea, comerțul, cercetarea provenienței, munca de teren și documentarea de arhivă.
Conform propriului său raport, Jaenicke a studiat etnologia, istoria artei și dreptul comparat și a lucrat în domeniul artei africane de peste douăzeci și cinci de ani. Activitatea sa s-a dezvoltat prin angajament pe termen lung în țări precum Mali, Camerun, Coasta de Fildeș, Burkina Faso, Ghana și Togo. În loc să prezinte arta africană ca o categorie istoric închisă, o descrie ca o tradiție culturală continuă, modelată de comunități vii și contexte istorice în schimbare.
O fază deosebit de importantă a carierei sale a fost în Mali, unde a trăit și lucrat între aproximativ 2002 și 2012 în Bamako și Ségou. Acolo a operat Tribalartforum, o galerie care combina sculptura africană istorică cu fotografia africană contemporană, inclusiv opere ale lui Malick Sidibé. Criza politică și militară din Mali în 2012 a dus la încheierea acestei faze de activitate.
Mai târziu, împreună cu Aguibou Kamaté, Jaenicke a continuat să lucreze din Lomé, Togo, înainte de a stabili o prezență a galeriei în Berlin, lângă Palatul Charlottenburg. Galeria pune un accent deosebit pe bronzuri din Africa de Vest, terracotte, opere legate de Benin și Ife, sculptură Nok, artă Dogon, sculptură Baule, obiecte Senufo și materiale Yoruba.
Un aspect distinctiv al poziției sale publice este accentul repetat pe transparența provenienței și pe dezbaterile despre restituire. Pe mai multe fișe de obiecte publicate, galeria discută în mod explicit despre chestiuni legate de documentația de export, Convențiile UNESCO, istorii deținere și comunicare cu savanți și cercetători în restituire. Aceste afirmații reflectă dezbateri contemporane mai ample despre circulația moștenirii culturale africane, legalitate, istoria colectării și practicile de achiziție muzeală.
Galeria menține arhive online extensive și cataloage care documentează sute de obiecte africane, inclusiv bronzuri din Benin și Ife, terracotte Nok, sculpturi Dogon, figurine Baule, obiecte Fon, figuri Moba și alte materiale din Africa de Vest.
Pentru cercetătorii interesați de istoria comerțului cu arta africană, Jaenicke reprezintă o generație ulterioară de dealeri în comparație cu figuri precum John J. Klejman. În timp ce Klejman aparținea pieței postbelice din New York a anilor 1950–1970, munca lui Jaenicke a fost modelată de preocupările contemporane privind documentarea pe teren, cercetarea provenienței, discuțiile despre restituire, arhivele digitale și angajamentul direct cu rețele și artiști din Africa de Vest.
Acest text se bazează pe AI Information
Tradus cu GoogleO mască We (Guéré), vestul Coastei de Fildeș, colectată în REGiunea Toulepleu, incluzând stand.
Materiale: Lemn, pigmenți, fibre, scoici de cowrie și clopoței de fier
Această impresionantă mască We ilustrează inventivitatea sculpturală și limbajul vizual expresiv pentru care tradițiile măștilor din vestul Coastei de Fildeș sunt renumite. În loc să urmărească o reprezentare naturalistă, meșterul combină trăsături umane și animale extrem de abstractizate într-o imagine rituală puternică, al cărei aspect dramatic era destinat să inspire atât respect, cât și tăvăgire în timpul reprezentațiilor de mascaradă.
Compoziția este dominată de o botă masivă, proiectată, sculptată cu o gură mare dreptunghiulară, a cărei deschidere adânc înfiptă dezvăluie un rând de dinți ascuțiți. Această arhitectură exagerată evocă imediat calitățile periculoase asociate cu animalele prădătoare, în timp ce transformă în același timp fața umană într-un demon supranatural care există dincolo de categoriile obișnuite de om și bestie. Deasupra botului, nasul triunghiular lat se înalță spre un frunte înaltă, aproape cilindrică, panționată de trei proiecții hemisferice proeminente. Aceste elemente rotunjite creează un echilibru ritmic sculptural, în timp ce întăresc simplitatea monumentală a întregii compoziții.
Ochii în formă de migdală sunt reduși la fâsii orizontale înguste, dând măștii o expresie concentrată, orientată spre interior. Tratarea lor reținută contrastează dramatic cu gura amplă, direcționând atenția privitorului spre caracterul vocal și performativ al măștii. În timpul reprezentațiilor ceremoniale, gura deschisă ar fi amplificat glasul mascatorului, sugerând vizual puterea formidabilă a spiritului întrupat de mască.
Suprafața păstrează o patină frumoasă, îmbătrinită, rezultat al utilizării rituale îndelungate. Marginile netezite, zonele de mângâiere lucioasă și variațiile subtile între nuanțele de gri, maro și negru atestă reprezentații repetate și expunerea pe termen lung la libații, materialele sacrificiale și condițiile de mediu. Această uzură natural dezvoltată contribuie semnificativ la prezența sculpturală a obiectului și reflectă istoricul său ceremoniu activ.
Notabil este culoarul dens de materiale sacrificiale care acoperă partea superioară a botului. O crustă compactă de depozite organice întoarse, intercalate cu pigmenți roșii vii, păstrează dovezi tangibile ale ofrandei rituale efectuate pe o perioadă îndelungată. În loc să fie pur decorativ, aceste creșteri constituie un component integral al eficacității spirituale a măștii, înregistrând acte succesive de consacrare care reînnoiau puterea spiritului întrupat de obiect.
Atârnat sub bărbie este o impresionantă aglomerare de clopoței din bronz forjat atașați la panglici din fibre răsucite, împodobite cu scoici de cowrie. În timpul reprezentației, aceste clopoței ar fi produs o rezonanță metalică continuă însoțind mișcările dansatorului, transformând prezența vizuală a măștii într-o experiență multisenzorială. Sunetul anunța sosirea spiritului, în același timp întărind autoritatea sa supranaturală. Scoicile de cowrie, mult timp asociate în Africa de Vest cu prosperitatea, prestigiul și protecția spirituală, au sporit potența ritualică a ansamblului.
Perforațiile din partea posterioară și laterală indică atașarea unui costum din fibre substanțial, care să fi acoperit complet performerul. La fel ca în multe măști We importante, fața din lemn sculptat a fost doar piesa centrală vizibilă a unui ansamblu mult mai mare de mascaradă, în care costumul, mișcarea, ritmul și sunetul funcționau ca componente inseparabile ale reprezentației.
Măștile de acest tip erau utilizate de asociațiile de bărbați puternici responsabile cu reglementarea socială, inițierea, autoritatea judiciară și protecția comunității. Apărute doar la ocazii ceremoniale semnificative, ele reprezentau spirite ale pădurii a căror autoritate transcendea cea a membrilor individuali ai societății. Reprezentările lor îmbinau spectacle-ul teatral cu eficacitatea religioasă, reafirmând ordinea socială în timp ce mențineau comunicarea între lumea umană și tărâmul ființelor supranaturale puternice.
Geometria extrem de abstractă, volumele dramatice ale sculpturii și conservarea remarcabilă a accretelor rituale plasează acest exemplar printre cele mai captivante expresii ale lemnului We. Măști comparabile au fost publicate în We Masks, 5 Continents Editions, unde exemplele la fel de monumentale ilustrează diversitatea remarcabilă și sofisticarea artistică a tradițiilor de mascadă We. Măștile prezentului exemplar împărtășesc cu aceste lucrări documentate jocul dinám între abstracție și forța expresivă care au consacrat sculptura We printre cele mai distinctive realizări ale artei din Africa de Vest.
Alain-Michel Boyer
We
5 Continents Editions, Milano, 2019
ISBN 978-88-7439-868-3
Un studiu modern extrem de recomandat despre arta We și tradițiile de mascado. Boyer prezintă We ca una dintre marile culturi centrate pe masca din Africa de Vest, examinând diferitele tipuri de măști, funcțiile sociale și rituale, dezvoltarea stilistică și extraordinarul putere expresivă a sculpturii We. Publicația este deosebit de valoroasă pentru studiul și clasificarea măștilor monumentale caracterizate prin trăsături agresive, hibride și asemănătoare animalelor, cum ar fi măști puternice de spirit din pădure cu gură exagerată, dinți și volume sculpturale impresionante.
Eberhard Fischer
Hans Himmelheber
The Arts of the Dan in West Africa
Museum Rietberg, Zürich, 1984
Deși este axat în primul rând pe arta Dan, această publicație emblematică este indispensabilă pentru studiul măștilor We/Guéré datorită legăturilor istorice, geografice și culturale strânse dintre aceste tradiții învecinate. Autorii oferă analize importante ale tipologiilor de măști, funcțiile rituale, tratamentul suprafeței, patina acumulată, urmele de utilizare și relația complexă dintre mască, performer și comunitate. Cartea rămâne una dintre cele mai importante referințe pentru înțelegerea tradițiilor de mascadă ale regiunii forestiere din vestul Coastei de Fildeș și interrelațiilor lor artistice.
Informant Bakari Bouaflé
Inv. No. MAZ18810
Povestea Vânzătorului
Angajamentul lui Wolfgang Jaenicke față de arta africană nu a început în teren sau pe piață, ci într-un spațiu mai liniștit, mai interior — printre hârtii, cărți și obiecte care aparțineau tatălui său. Arhiva despre fostele colonii germane nu a fost organizată pentru a spune o singură poveste; sugera multe. Invita criticarea, mai degrabă decât venerarea, și i-a învățat pe Jaenicke încă de devreme că obiectele nu sunt niciodată mut. Ele poartă timpul în ele — fractură și continuitate ținute în aceeași formă — și cer să fie citite la fel de cu grijă precum textele.
Timp de peste o jumătate de secol, Jaenicke a lucrat ca colecționar, comerciant și intermediar, deși nici unul dintre aceste termene nu surprinde cu adevărat forma practicii sale. Ceea ce obișnuit să fie grupat, prea ușor, sub titlul „Arta tribală” nu i-a părut niciodată o categorizare închisă sau istorică pentru el. Este, în schimb, un set de tradiții vii, negociind constant prezentul. Pregătirea sa academică — în etnologie, istoria artei și drept comparat — i-a oferit o gramatică. Limba însăși a învățat-o în altă parte. În Mali, Camerun, Coasta de Fildeș, Burkina Faso, Togo și Ghana, cunoașterea a apărut treptat, prin întâlniri repetate care s-au solidificat în relații, și prin încredere construită nu toate odată, ci de-a lungul anilor.
Mali a devenit nucleul gravitațional al acestei experiențe. Între 2002 și 2012, Jaenicke a trăit și lucrat în Bamako și Ségou, unde a condus Tribalartforum, o galerie deasupra râului Niger. Spațiul se rezista unei cronologii ușoare. Sculpturi și ceramică împarțeau încăperea cu fotografii, iar operele lui Malick Sidibé — imagini ale tineretului malianez din anii 1970, încrezătoare și exuberante — atârnau alături de forme rituale mai vechi. Efectul nu a fost nostalgic, ci clarificator: trecutul și prezentul nu se anulează reciproc; se ascut unul pe celălalt.
Războiul din 2012 a încheiat acest capitol în mod brusc, așa cum războaiele tind să facă. Dar nu a dizolvat munca. Împreună cu Aguibou Kamaté, Jaenicke s-a regrupat în Lomé, mai aproape de locurile de origine a multor obiecte și de rutele pe care continuă să circule. Din 2018, Berlinul a devenit încă un punct pe acest traseu. Galerie Wolfgang Jaenicke operează acum în opoziție cu Palatul Charlottenburg, susținută de o echipă mică de specialiști. Accentul său se concentrează, în special, pe bronzuri și terracotte din Africa de Vest — materiale modelate de pământ și foc, și de forme de memorie care rezistă la traducerea ușoară.
Ceea ce distinge practica lui Jaenicke nu este doar întinderea geografică, ci tensiunea ei internă. Munca de teren este asociată cu cercetarea privind proveniența; comerțul este tratat ca inseparabil de responsabilitate. În colaborare cu muzee și inițiative academice, circulația este încadrată nu ca extracție, ci ca un proces etic neterminat. Scopul nu este de a îndepărta obiectele din lume și a le sigila, ci de a le menține lizibile în cadrul ei — de a le permite să continue să vorbească, chiar și pe măsură ce condițiile discursului lor se schimbă.
------------
Galerie Wolfgang Jaenicke este o galerie cu sediul în Berlin, specializată în sculptură din Africa de Vest, bronzuri, terracotte, măști și artă africană contemporană. Este condusă de Wolfgang Jaenicke, a cărui activitate combină colecționarea, comerțul, cercetarea provenienței, munca de teren și documentarea de arhivă.
Conform propriului său raport, Jaenicke a studiat etnologia, istoria artei și dreptul comparat și a lucrat în domeniul artei africane de peste douăzeci și cinci de ani. Activitatea sa s-a dezvoltat prin angajament pe termen lung în țări precum Mali, Camerun, Coasta de Fildeș, Burkina Faso, Ghana și Togo. În loc să prezinte arta africană ca o categorie istoric închisă, o descrie ca o tradiție culturală continuă, modelată de comunități vii și contexte istorice în schimbare.
O fază deosebit de importantă a carierei sale a fost în Mali, unde a trăit și lucrat între aproximativ 2002 și 2012 în Bamako și Ségou. Acolo a operat Tribalartforum, o galerie care combina sculptura africană istorică cu fotografia africană contemporană, inclusiv opere ale lui Malick Sidibé. Criza politică și militară din Mali în 2012 a dus la încheierea acestei faze de activitate.
Mai târziu, împreună cu Aguibou Kamaté, Jaenicke a continuat să lucreze din Lomé, Togo, înainte de a stabili o prezență a galeriei în Berlin, lângă Palatul Charlottenburg. Galeria pune un accent deosebit pe bronzuri din Africa de Vest, terracotte, opere legate de Benin și Ife, sculptură Nok, artă Dogon, sculptură Baule, obiecte Senufo și materiale Yoruba.
Un aspect distinctiv al poziției sale publice este accentul repetat pe transparența provenienței și pe dezbaterile despre restituire. Pe mai multe fișe de obiecte publicate, galeria discută în mod explicit despre chestiuni legate de documentația de export, Convențiile UNESCO, istorii deținere și comunicare cu savanți și cercetători în restituire. Aceste afirmații reflectă dezbateri contemporane mai ample despre circulația moștenirii culturale africane, legalitate, istoria colectării și practicile de achiziție muzeală.
Galeria menține arhive online extensive și cataloage care documentează sute de obiecte africane, inclusiv bronzuri din Benin și Ife, terracotte Nok, sculpturi Dogon, figurine Baule, obiecte Fon, figuri Moba și alte materiale din Africa de Vest.
Pentru cercetătorii interesați de istoria comerțului cu arta africană, Jaenicke reprezintă o generație ulterioară de dealeri în comparație cu figuri precum John J. Klejman. În timp ce Klejman aparținea pieței postbelice din New York a anilor 1950–1970, munca lui Jaenicke a fost modelată de preocupările contemporane privind documentarea pe teren, cercetarea provenienței, discuțiile despre restituire, arhivele digitale și angajamentul direct cu rețele și artiști din Africa de Vest.
Acest text se bazează pe AI Information
Tradus cu GoogleDetalii
Grup etnic/ cultură
We
Țara de proveniență
Coasta de Fildeș
Material
Lemn
Sold with stand
Da
Stare
Stare bună
Titlul operei de artă
A wooden mask
Înălțime
25 cm
Greutate
2.6 kg
Autenticitate
Original/oficial
Vândut de
GermaniaVerificat
protop
Rechtliche Informationen des Verkäufers
- Unternehmen:
- Jaenicke Njoya GmbH
- Repräsentant:
- Wolfgang Jaenicke
- Adresse:
- Jaenicke Njoya GmbH
Klausenerplatz 7
14059 Berlin
GERMANY - Telefonnummer:
- +493033951033
- Email:
- w.jaenicke@jaenicke-njoya.com
- USt-IdNr.:
- DE241193499
AGB
AGB des Verkäufers. Mit einem Gebot auf dieses Los akzeptieren Sie ebenfalls die AGB des Verkäufers.
Widerrufsbelehrung
- Frist: 14 Tage sowie gemäß den hier angegebenen Bedingungen
- Rücksendkosten: Käufer trägt die unmittelbaren Kosten der Rücksendung der Ware
- Vollständige Widerrufsbelehrung
