Camillo Gannelli - Profilo di donna

Opera este un manifest al esențialității erotice.

Pânza are un câmp cromatic dominat de un roșu profund, pământiu, aproape materic. Nu este un roșu plat, este un roșu trăit: zgâriat, stratificat, cu impasti care rețin lumina. Un roșu-corp.

La centrul acestui foc controlat apare o figură. Mai exact, ideea unei figuri. Două linii albe, continue, nervoase și, în același timp, de o grație caligrafică, desenează în negativ o siluetă feminină văzută din profil. Sâni, abdomen, șold, coapsă: totul este exprimat prin trei gesturi. Este un desen care amintește lecția lui Matisse în perioada sa de maximă sinteză, dar și semnul unic și neîntrerupt al lui Picasso și Cocteau. Nu pictez corpul, ci evoc absența acestuia, ca o fantomă de cretă pe un zid scorojit.

Merită atenția construcției tactile. Suprafața este groasă, rugoasă, aproape murală. Marginile verticale ale pânzei sunt tratate ca niște rame arhaice: în stânga un negru bituminos străbătut de aur și argint, în dreapta un albastru oltremă profund și un maro ars, cu vărsări ocru și cobalt. Sunt decoruri teatrale, coloane ale unui templu modern care încarcerează și în același timp consacră figura centrală. Lumina, în amenajare, taie pânza de-a lungul, evidențiind tocmai această materialitate.

Există o tensiune frumoasă în această operă: între căldura opresivă, carnala, aproape violentă a fundalului și frigul eteric, aproape spiritual al semnului alb. Este Eros și Thanatos. Este pasiunea ca spațiu în care corpul se dizolvă și rămâne doar urma.

Artistul alege calea cea mai dificilă: să spui totul fără să adaugi, ci eliminând. Într-o epocă a imaginilor saturate și urlate, acest tablou șoptește. Și tocmai din motivele acestea rămâne imprimat. Nu este un nud de privit, este un nud de amintit.

O operă de sinteză matură, în care abstractul și figurativul încetează să se certe și găsesc un acord senzual.

Semnătura de jos, albă, discretă - Gannelli 2014 - nu tulbură. Se integrează ca un ultim grafit